Codul Comercial din 27/06/1997

Publicat in Broşură nr. 0 din 27/06/1997

al Romaniei*)

 

 

 

Text a fost modificat prin urmatoarele acte:

   - Legea nr. 99/1999

   - O.U.G. nr. 138/2000

   - O.U.G. nr. 290/2000

   - O.U.G. nr. 59/2001.

 

    Codul Comercial a fost promulgat prin decret la 10 mai 1887 si a intrat in vigoare la 1 septembrie 1887.

    In cursul anilor, Codul comercial a suferit modificari substantiale. O parte din articolele abrogate au fost pastrate in text, iar pentru a evidentia faptul ca sint abrogate ele sint marcate in text, dupa numarul articolului, cu "***". Actul abrogator este mentionat la sfirsitul articolului sau seriei de articole abrogate.

 

 

CARTEA I  DESPRE COMERT IN GENERE

TITLUL I  DISPOZITIUNI GENERALE art.1 – art.2

TITLUL II  DESPRE FAPTELE DE COMERT art. 3 – art.6

TITLUL III  DESPRE COMERCIANTI art. 7 – 12

TITLUL  IV       DESPRE      REGISTRELE COMERCIANTILOR art. 22 – 34

TITLUL V  DESPRE OBLIGATIUNILE COMERCIALE IN GENERAL art. 35– 59

TITLUL VI  DESPRE VANZARE art. 60– 73

TITLUL VII  DESPRE REPORT art. 74 – 76

TITLUL VIII DESPRE SOCIETATI SI DESPRE ASOCIATIUNI COMERCIALE art. 77 – 269

CAPITOLUL 1  Despre societati (abrogat)

SECTIUNEA I – VI

SECTIUNEA VII Dispozitiuni relative la societatile cooperative.

SECTIUNEA VIII Dispozitiuni relative la societatile civile si la societatile constituite in tari straine

CAPITOLUL 2  Despre asociatiuni

SECTIUNEA I   Despre asociatiunea in participatiune

SECTIUNEA II  Despre asociatiunea de asigurare mutuala

CAPITOLUL 3  Dispozitiuni penale si tranzitorii (abrogat)

TITLUL IX  DESPRE CAMBIE SI DESPRE CEC (abrogat)

TITLUL X  DESPRE CONTUL CURENT

TITLUL XI  DESPRE MANDATUL COMERCIAL SI DESPRE COMISION

CAPITOLUL 1  Despre mandatul comercial

SECTIUNEA I  Despre mandatul comercial in general

SECTIUNEA II  Despre prepusi si reprezentanti

SECTIUNEA    III  Despre comisi calatori pentru comert

SECTIUNEA IV  Despre comisii pentru negot

CAPITOLUL 2  Despre comision

TITLUL XII  DESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT

TITLUL XIII  DESPRE CONTRACTUL DE ASIGURARE (abrogat)

TITLUL XIV  DESPRE GAJ

CARTEA II  DESPRE COMERTUL MARITIM SI DESPRE NAVIGATIE

TITLUL I  DESPRE VASE SI PROPRIETARII LOR

TITLUL II  DESPRE CAPITAN

TITLUL III  DESPRE INROLAREA SI SALARIILE PERSOANELOR ECHIPAJULUI

TITLUL IV  DESPRE CONTRACTUL DE INCHIRIERE

CAPITOLUL 1  Dispozitii generale

CAPITOLUL 2  Despre polita de incarcare

CAPITOLUL 3  Despre navlu (chirie)

CAPITOLUL 4  Despre calatori

TITLUL V  DESPRE IMPRUMUTUL MARITIM

TITLUL VI  DESPRE ASIGURAREA IN CONTRA RISCURILOR NAVIGATIUNEI

CAPITOLUL 1  Despre contractul de asigurare si despre obligatiunile asiguratorului si asiguratului

CAPITOLUL 2  Despre abandon

TITLUL VII  DESPRE AVARII SI DESPRE CONTRIBUTII

CAPITOLUL 1  Despre avarii

CAPITOLUL 2  Despre contributiune

 

TITLUL VIII  DESPRE PAGUBELE CAUZATE PRIN LOVIREA VASELOR (ABORDAJ)

TITLUL IX  DESPRE CREANTELE PRIVILEGIATE

CAPITOLUL 1  Dispozitiuni generale

CAPITOLUL 2  Despre creantele privilegiate asupra lucrurilor incarcate

CAPITOLUL 3  Despre creantele privilegiate asupra navlului

CAPITOLUL 4  Despre creantele privilegiate asupra vasului

CARTEA III   DESPRE FALIMENT (abrogata)

TITLUL I   DESPRE DECLARATIUNEA DE FALIMENT SI DESPRE EFECTELE SALE

TITLUL II   DESPRE ADMINISTRATIUNEA  FALIMENTULUI

CAPITOLUL 1 Despre persoanele insarcinate cu administrarea falimentului

Ssectiunea I  Despre judecatorii sindici

CAPITOLUL 2   Despre punerea sigiliilor si despre inventar

CAPITOLUL 3  Despre functiunile relative la administratiunea falimentului

TITLUL III   DESPRE LICHIDATIUNEA  PASIVULUI

CAPITOLUL 1   Despre verificarea creantelor

CAPITOLUL 2   Despre diferite specii de creditari

SECTIUNEA I  Despre creditorii avind gaj sau alt privilegiu asupra bunurilor mobile

SECTIUNEA II  Despre creditorii privilegiati sau ipotecari asupra imobilelor.

SECTIUNEA III  Despre drepturile femeii falitului

SECTIUNEA IV  Despre coobligati si despre fidejusori

TITLUL IV   DESPRE LICHIDAREA ACTIVULUI

CAPITOLUL 1   Mijloacele pentru a lichida activul

CAPITOLUL 2   Despre vinzarea mobilelor si imobilelor falitului

SECTIUNEA I  Despre vinzarea mobilelor

SECTIUNEA II  Despre vinzarea imobilelor

CAPITOLUL 3   Despre revendicatiune

TITLUL V DESPRE REPARTITIUNEA INTRE CREDITORI    SI       DESPRE    INCHIDEREA FALIMENTULUI

TITLUL VI DESPRE INCETAREA SI SUSPENDAREA FALIMENTULUI

CAPITOLUL 1   Despre neajungerea activului

CAPITOLUL 2   Despre moratoriu

CAPITOLUL 3   Despre concordat

TITLUL VII DISPOZITIUNI PRIVITOARE LA FALIMENTUL SOCIETATILOR COMERCIALE

TITLUL VIII  DESPRE INFRACTIUNI PENALE IN MATERIE DE FALIMENT

CAPITOLUL 1 Despre bancruta

CAPITOLUL 2 Despre delictele altor persoane decit falitul, fara complicitate in bancruta

CARTEA IV  DESPRE EXERCITIUL ACTIUNILOR COMERCIALE SI DESPRE DURATA LOR

TITLUL I  DESPRE EXERCITIUL ACTIUNILOR COMERCIALE

CAPITOLUL 1  Dispozitiuni generale

CAPITOLUL 2  Despre sechestrarea, urmarirea si vanzarea silita a vaselor

CAPITOLUL 3  Dispozitiuni speciale de procedura in materie de faliment

TITLUL II  DESPRE PRESCRIPTIUNE

TITLUL III  DISPOZITIUNI TRANZITORII

CARTEA I  DESPRE COMERT IN GENERE

TITLUL I  DISPOZITIUNI GENERALE

 

   ARTICOLUL 1 

    In comert se aplica legea de fata.

    Unde ea nu dispune se aplica Codul civil.

 

   ARTICOLUL 2 

    Bursele, balciurile (iarmarocurile), targurile, docurile si antrepozitele, precum si celelalte institutiuni care servesc comertului, se reguleaza prin legile si regulamentele lor speciale.

 

TITLUL II  DESPRE FAPTELE DE COMERT

 

   ARTICOLUL 3 

    Legea considera ca fapte de comert:

   1. Cumparaturile de produse sau marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cumpararea spre a se revinde, de obligatiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulind in comert;

   2. Vanzarile de produse, vanzarile si inchirierile de marfuri, in natura sau lucrate, si vanzarile de obligatiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulind in comert, cind vor fi fost cumparate cu scop de revinzare sau inchiriere;

   3. Contractele de report asupra obligatiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulind in comert;

   4. Cumpararile si vanzarile de parti sau de actiuni ale societatilor comerciale;

   5. Orice intreprinderi de furnituri;

   6. Intreprinderile de spectacole publice;

   7. Intreprinderile de comisioane, agentii si oficiuri de afaceri;

   8. Intreprinderile de constructii;

   9. Intreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie;

   10. Intreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta, cind altul decit autorul sau artistul vinde;

   11. Operatiunile de banca si schimb;

   12. Operatiunile de mijlocire (samsarie) in afaceri comerciale;

   13. Intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;

   14. Cambiile si ordinele in producte sau marfuri;

   15. Constructiunea, cumpararea, vinzarea si revinzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioara si exterioara si tot ce priveste la echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas.

   16. Expeditiunile maritime, inchirierile de vase, imprumuturile maritime si toate contractele privitoare la comertul de mare si la navigatiune;

   17. Asigurarile terestre, chiar mutuale, in contra daunelor si asupra vietii;

   18. Asigurarile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;

   19. Depozitele pentru cauza de comert;

   20. Depozitele in docuri si antrepozite, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (warante) si asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele.

 

   ARTICOLUL 4 

    Se socotesc, afara, de acestea, ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul.

 

   ARTICOLUL 5 

    Nu se poate considera ca fapt de comert cumpararea de producte sau de marfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumatia cumparatorului, ori a familiei sale, de asemenea revinzarea acestor lucruri si nici vinzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are dupa pamantul sau cel cultivat de dinsul.

 

   ARTICOLUL 6 

    Asigurarile de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comertului si asigurarile asupra vietii sunt fapte de comert numai in ce priveste pe asigurator.

    Contul curent si cecul nu sunt considerate ca fapte de comert, in ce priveste pe necomercianti, afara numai daca ele n-au o cauza comerciala.

 

TITLUL III  DESPRE COMERCIANTI

   ARTICOLUL 7 

    Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avind comertul ca o profesiune obisnuita, si societatile comerciale.

 

   ARTICOLUL 8 

    Statul, judetul si comuna nu pot avea calitatea de comercianti.

 

   ARTICOLUL 9 

    Orice persoana care intr-un chip accidental face o operatiune de comert, nu poate fi considerata ca comerciant, ea este insa supusa legilor si jurisdictiunii comerciale pentru toate contestatiunile ce se pot ridica din aceasta operatiune.

   ARTICOLUL 10 ***

 

    Minorul de orice sex, pentru a putea face comert si prin urmare a fi considerat ca major, intrucat priveste obligatiunile contractate de dinsul ca comerciant va trebui sa aiba etatea de 18 ani impliniti, sa fie emancipat, sa aiba autorizatiunea in scris a tatalui sau, sau in caz de moarte, interdictiune ori absenta a tatalui, aceea a mamei sale; iar in lipsa de tata si mama, autorizatia tutorelui cu avizul consiliului de familie omologat de tribunalul civil.

    Actele de emancipare si de autorizare vor fi prezentate la tribunalul in jurisdictiunea caruia minorul voeste a-si stabili domiciliul sau comercial, spre a fi transcrise in registrul destinat pentru aceasta si afisate in sala tribunalului, in sala comunei, in localurile bursei celei mai apropiate, daca vor fi, si publicate in foaia anunturilor judiciare a locului; toate acestea prin ingrijirea grefei.

    Grefierului tribunalului va pastra la dosar proba ca afisarile si publicatiunile s-au facut.     Inainte de transcriere, afisare si publicatiune, minorul nu va putea incepe comertul sau.

 

   ARTICOLUL 11 ***

 

    Dispozitiunea articolului precedent este aplicabila minorului emancipat, chiar necomerciant, pentru actele pe care legea le considera ca fapte de comert.

 

   ARTICOLUL 12 ***

 

    Minorul comerciant in conditiunile art. 10, pentru tot ce priveste comertul sau, poate ipoteca si instraina imobilele sale, fara a avea necesitate de vreo autorizatiune.

   

   ***) Articolele 10-12 a fost abrogate prin art. V din Decretul nr. 185/1949 (B.Of. nr. 25 din 30 aprilie 1949).

 

   ARTICOLUL 13 

    Tatal sau mama care exercita puterea parinteasca sau, in lipsa lor, tutorul, nu pot continua comertul in interesul unui minor daca nu vor fi autorizati, cel dintai de tribunalul civil si cel de al doilea prin incheierea consiliului de familie omologata de tribunal. *)

    Actul de autorizare va fi afisat si publicat conform art. 10.

       *) In baza dispozitiilor legii din 20 aprilie 1932, privitoare la ridicarea incapacitatii Civile a femeii maritate, aceasta nu mai are nevoie la autorizarea Consiliului de familie, ambii parinti fiind supusi aceluiasi regim juristic.

 

   ARTICOLUL 14 

    Interzisul si cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianti si nici a continua un comert.

 

   ARTICOLUL 15-16 

    Abrogate prin legea privitoare la ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate (B. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932).

 

   ARTICOLUL 17 

    Cind prin contractul de casatorie barbatul va avea vreun drept asupra bunurilor castigate de femeie, aceste bunuri si veniturile lor raman exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale. *)

    *) Urmare Legii din 20 aprilie 1932 barbatul nu poate avea vreun drept asupra bunurilor femeii.

 

   ARTICOLUL 18 ***

 

    Autorizatiunea de a face comert, data minorului de catre parintele sau, sau de catre un tutor in conditiunile prevazute mai sus, precum si aceea data de catre barbat femeii, pot fi revocate in orice timp. Actul de revocare insa trebuie sa fie facut cu observarea formelor prevazute la art. 10.

    Cu toate acestea, daca minorul sau femeia incepuse a exercita comertul, revocarea nu va putea produce nici un efect de nu va fi aprobata si de tribunalul civil dupa ce acesta, in camera de consiliu, va fi ascultat pe minor sau pe femeie si pe aceia care le-au retras autorizatiunea.

    In nici un caz revocarea nu poate vatama drepturile celui de al treilea nici chiar prin afacerile in curs de executare.

      ***) Abrogat prin art. V din Dec. nr. 185/1949 (B. of. nr. 25 din 30 aprilie 1949).

 

   ARTICOLUL 19 

    Contractul de casatorie intre persoane dintre care una este comercianta, va trebui sa fie trimis in copie certificata, in termen de o luna de la data lui, de catre ofiterul starii civile care a celebrat casatoria, la tribunalul in jurisdictiunea caruia se gaseste stabilimentul comerciantului, pentru a fi publicat conform art. 10 (Art. 10 fiind abrogat, publicitatea se va face prin Monitorul oficial).

    Ofiterul starei civile care va omite a indeplini indatorirea impusa prin acest articol va fi supus la o amenda de 25 pina la 100 de lei; iar daca omisiunea a fost facuta cu rea credinta, la destituire; in amindoua cazurile fara prejudiciul drepturilor partilor interesate. *).

       *) Minimul si maximul amenzii s-a majorat de 5 ori prin D.L. pentru majorarea amenzilor judecatoresti (M. of. 139 din 18 iunie 1943)

 

   ARTICOLUL 20 

    Daca sotul devine comerciant in urma casatoriei sale, dinsul este dator sa depuna copie dupa contractul sau de casatorie, in termen de o luna socotit din ziua cind si-a inceput comertul, sub pedeapsa, in caz de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu. *).

     *) Textul se aplica ambilor soti, nu numai barbatului.

 

   ARTICOLUL 21 

    Cererea de separatiune de patrimonii intre soti dintre care unul este comerciant, trebuie sa fie publicata in modul prevazut la art. 10. *)

    Hotararea asupra cererei de separatiune nu va putea fi pronuntata decit dupa o luna de zile de la sus zisa publicatiune.

    Daca se admite separatia, hotarirea definitiva va trebui sa fie publicata tot in acelasi mod, in termen de o luna de la data ei.

    In lipsa acestei publicatiuni, creditorii comertului sotului pot opune, oricind interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronuntate si sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeii, daca a avut loc.

    Deosebit de aceasta, ei pot sa exercite actiunea ce le acorda art. 975 din Codul civil, cind separatiunea ar fi fost facuta in frauda drepturilor lor.

      *) Dispozitiile acestui text se vor corobora cu 3 art. 3-6 alin. 2 din Codul familiei.

 

TITLUL IV  DESPRE REGISTRELE COMERCIANTILOR

 

   ARTICOLUL 22 

    Registrele obligatorii pentru comercianti sunt: registrul jurnal, registrul inventar si registrul copier.

 

   ARTICOLUL 23 

    Orice comerciant este dator ca in registrul jurnal sa inscrie pe fiecare zi ce are sa ia si ce are sa dea, operatiunile comertului sau, conventiunile, acceptatiunile sau girurile efectelor comerciale, si in general tot ce primeste si plateste sub orice titlu trecind la fiecare finit de luna si sumele intrebuintate pentru cheltuielile casei sale. Acest registru jurnal este deosebit de alte registre ce se obisnuiesc in contabilitatea comerciala, dar care nu sunt obligatorii.

 

   ARTICOLUL 24 

    Comerciantul este dator a forma la inceputul comertului sau si in fiecare an, sub a sa semnatura, un inventar de averea sa mobila si imobila si de datoriile sale active si pasive, incheind bilantul cuvenit. Acest inventar si bilant le va copia in registrul special pentru aceasta si le va semna.

    Toate efectele si datoriile active trebuiesc evaluate in inventar si bilant dupa pretul curent la epoca facerii inventariului.

    Datoriile active greu de incasat sau indoioase se vor pretui dupa probabilitate; creantele ce nu se pot incasa se vor inscrie numai pentru memorie.

    Daca sunt mai multi tovarasi solidari, trebuie sa subsemneze fiecare.

 

   ARTICOLUL 25 

    El este tinut a copia in registrul special si dupa ordinea zilei toate scrisorile ce trimite.

 

   ARTICOLUL 26 

    Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina si, afara de registrul copier, parafate de un judecator al tribunalului locului de resedinta al comerciantului, sau de catre judecatorul ocolului respectiv in localitatile unde nu exista tribunal.

    Pe ultima pagina a acestor registre, judecatorul va constata numarul filelor ce compun fiecare registru si va semna aceasta certificare punind sigiliul tribunalului sau al judecatoriei.*)

  *) Decretul nr. 662 (Legea 165) pentru adaugarea unor dispozitiuni la art. 26 si 27 la Codul Comercial, publicat in M. Of. 74 din 28 martie 1944.

 

   ARTICOLUL 27 

    Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afara de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecatorului de ocol la finele fiecarui an comercial spre incheiere si viza.

    Tribunalul sau judecatorul de ocol va pune imediat, sub ultima operatiune inscrisa, urmatoarea viza: "Astazi la ... anul ... s-a prezentat registrul (jurnal, inventariu) al comerciantului .... si s-a vizat cu a noastra semnatura" punindu-se si sigiliul tribunalului sau judecatoriei.

    Nici un fel de taxa, timbre sau altele nu se vor percepe pentru indeplinirea formalitatilor prevazute la aceste doua articole. *)

    _____________

   *) Decretul 662 (Legea 165) pentru adaugarea unor dispozitiuni la art. 26 si 27 la Codul Comercial publicat in M. Of. 74 din 28 martie 1944.

    ARTICOLUL I -  Art. 26 din Codul Comercial va avea urmatorul cuprins:

    Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina si afara de registrul copier, parafate de un judecator al tribunalului locului de resedinta al comerciantului, sau de catre judecatorul de pace respectiv, in localitatile unde nu exista tribunal.

    Pe ultima pagina a acestor registre judecatorul va constata numarul filelor ce compun fiecare registru si va semna aceasta certificare punind sigiliul tribunalului sau al judecatoriei.

    Formalitatile prevazute de articolul de fata se vor putea efectua la inceputul noului an, chiar daca registrele folosite in anul expirat nu au fost inchiate si vizate, in conditiile articolului urmator.

 

    ARTICOLUL II - Art. 27 din Codul Comercial va avea urmatorul cuprins:

    Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afara de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecatorului de pace, la finele fiecarui an comercial si cel mult pina la incheierea bilantului spre incheiere si viza.

    Tribunalul sau judecatorul de pace va pune imediat, sub ultima operatiune inscrisa, urmatoarea viza: "Astazi la ... anul ... s-a prezentat registrul (jurnal, inventar) al comerciantului .... si s-a vizat cu a noastra semnatura" punindu-se si sigiliul tribunalului sau judecatoriei.

 

    ARTICOLUL III -  Dispozitiunile adaugate la art. 26 si 27 din Codul Comercial, au caracter interpretativ.

 

   ARTICOLUL 28 

    La fiecare tribunal comercial si, in localitatile unde acestea nu exista, la fiecare tribunal de judet, se va tine un registru, in care se va inscrie numele comerciantilor care si-au prezentat registrele lor, ce anume registre, precum si numarul filelor fiecaruia. Tot astfel se va urma si cu registrele pe care comerciantul le prezinta anual pentru incheiere si viza.

    Daca numerotarea sau viza unui registru a fost facuta de judecatorul de ocol, atunci acesta, la finele fiecarui an, este dator sa trimita un tablou tribunalului judetului sau tribunalului comercial respectiv.

 

   ARTICOLUL 29 

    Registrele comerciantilor vor fi tinute in limba romana sau in una din limbile moderne, dupa ordinea datei fiecarei operatiuni, fara a se lasa vreun loc in alb, fara stergere sau adaogire; se pot face indreptari si stersaturi, daca aceasta este necesar, se vor face insa numai astfel ca cuvintele indreptate sau sterse sa fie citibile.

 

   ARTICOLUL 30 

    Comerciantii sunt datori a pastra, in timp de 10 ani de la cea din urma viza, registrele pe care legea le impune a tine, precum si scrisorile si telegramele primite.

    Asemenea sunt datori a pastra cel putin pina la doi ani facturile marfurilor cumparate si introduse in stabilimentele lor.

 

   ARTICOLUL 31 

    Comunicatiunea registrelor nu poate fi ordonata de judecata dupa cererea unei parti decit in afaceri de succesiuni, comunitati de bunuri, societati si in caz de faliment.

 

   ARTICOLUL 32 

    In cursul unei contestatiuni si oricare ar fi natura ei, judecata, dupa cererea unei parti sau chiar din oficiu, va putea ordona infatisarea registrelor spre a se extrage dintr-insele numai ceea ce este privitor la litigiu.

 

   ARTICOLUL 33 

    Cind registrele oferite, cerute sau ordonate a se infatisa se afla in circumscriptiunea unui alt tribunal, judecatoria va adresa o comisiune rogatorie tribunalului sau judecatorului de ocol respectiv pentru a lua cunostinta de continutul acelor registre, a-l consemna intr-un proces-verbal si a-l trimite tribunalului unde cauza este pendinte.

 

   ARTICOLUL 34 

    Dispozitiunile cuprinse in prezentul titlu nu se aplica colportorilor, comerciantilor care fac micul trafic ambulant, carausilor sau acelor al caror comert nu iese din cercul unei profesiuni manuale.

 

TITLUL V
  DESPRE OBLIGATIUNILE COMERCIALE IN GENERAL

 

   ARTICOLUL 35 

    Contractul sinalagmatic intre persoane departate nu este perfect daca acceptarea n-a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dinsul sau in termenul necesar schimbului propunerii si acceptarii dupa natura contractului.

    Propuitorul insa poate primi ca buna si o acceptare ajunsa peste termenul hotarat de dinsul cu conditiunea ca sa incunostiinteze indata pe acceptant despre aceasta.

 

   ARTICOLUL 36 

    Cind propuitorul cere executarea imediata a contractului si un raspuns prealabil de acceptare nu este cerut si nici chiar necesar dupa natura contractului, atunci contractul este perfect indata ce partea cealalta a intreprins executarea lui.

 

   ARTICOLUL 37 

    Pana ce contractul nu este perfect, propunerea si acceptarea sunt revocabile. Cu toate acestea, desi revocarea impiedica ca contractul sa devie perfect, daca ea ajunge la cunostinta celeilalte parti, dupa ce aceasta intreprinsese executarea lui, atunci cel ce revoaca contractul raspunde de daune-interese.

 

   ARTICOLUL 38 

    In contractele unilaterale propunerea este obligatorie indata ce ajunge la cunostinta partii careia este facuta.

 

   ARTICOLUL 39 

    Acceptarea conditionata sau limitata se considera ca un refuz al primei propuneri si formeaza o noua propunere.

 

   ARTICOLUL 40 

    Cind urmeaza a se hotari adevaratul pret sau pretul curent al productelor, marfurilor, transporturilor, navlului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice si al titlurilor industriei, el se ia dupa listele bursei sau dupa mercurialele locului unde contractul a fost incheiat, sau, in lipsa, dupa acelea ale locului celui mai apropiat, sau dupa orice fel de proba.

 

   ARTICOLUL 41 

    Cind moneda aratata intr-un contract nu are curs legal sau comercial in tara si cind cursul ei n-a fost determinat de insasi partile, plata va putea fi facuta in moneda tarii, dupa cursul ce va avea schimbul la vedere in ziua scadentei si la locul platii; iar cind in acea localitate n-ar fi un curs de schimb, dupa cursul pietei celei mai apropiate, afara numai daca contractul poarta clauza "efectiv" sau o alta asemenea.

 

   ARTICOLUL 42 

    In obligatiunile comerciale codebitorii sunt tinuti solidariceste, afara de stipulatiune contrarie.

    Aceeasi presumptiune exista si contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garanteaza o obligatiune comerciala.

    Ea nu se aplica si la necomercianti pentru operatiuni care, incat ii priveste, nu sunt fapte de comert.

 

   ARTICOLUL 43 

    Datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobinda de drept din ziua cind devin exigibile.

 

   ARTICOLUL 44 

    In obligatiunile comerciale judecatorul nu poate acorda termenul de gratie permis de art. 1021 din Codul civil.

 

   ARTICOLUL 45 

    Contractul litigios prevazut de art. 1402, 1403 si 1404 din codul civil nu poate avea loc in caz de cesiune a unui drept derivind dintr-un fapt comercial.

 

   ARTICOLUL 46 

    Obligatiunile comerciale si liberatiunile se probeaza:

    Cu acte autentice;

    Cu acte sub semnatura privata;

    Cu facturi acceptate;

    Prin corespondenta;

    Prin telegrame;

    Cu registrele partilor;

    Cu martori, de cate ori autoritatea judecatoreasca ar crede ca trebuie sa admita proba testimoniala si aceasta chiar in cazurile prevazute de art. 1191 din codul civil;

    In fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civila.

 

   ARTICOLUL 47 

    Telegrama face proba, ca act sub semnatura privata, cind originalul este subscris de insasi persoana aratata intr-insa ca trimitatorul ei. Ea face aceeasi proba, chiar daca aceasta persoana este subscrisa de o alta mana, cind ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a i se preda, de insasi acea persoana.

    Daca subscrierea originalului este autentificata de autoritatea competenta, atunci se aplica principiile generale. In caz cind identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s-a stabilit prin alte moduri prevazute de regulamentele telegrafo-postale, proba contrarie este admisa.

    Data telegramelor stabileste, pina la proba contrarie, ziua si ora in care ele au fost in adevar expediate de oficiurile telegrafice.

 

   ARTICOLUL 48 

    In caz de eroare, schimbare sau intarziere in transmiterea unei telegrame, se aplica principiile generale asupra culpei. Cu toate acestea trimitatorul unei telegrame se prezuma afara de orice culpa daca a ingrijit a o colationa sau recomanda conform dispozitiunilor regulamentelor telegrafo-postale.

 

   ARTICOLUL 49 

    In comert, mandatul si orice declaratiune de consimtamint, chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarata autentica de autoritatea competenta, sunt valabile si fac proba in justitie.

 

   ARTICOLUL 50 

    Registrele comerciantilor, tinute in regula, pot face proba in justitie intre comercianti pentru fapte si chestiuni de comert.

    Inscrierea in registre, facuta de prepusul care tine scriptele sau este insarcinat cu contabilitatea, are acelasi efect ca si cind ar fi facuta de insusi stapanul.

 

   ARTICOLUL 51 

    Registrele pe care comerciantii sunt obligati a le avea si care nu vor fi tinute in regula si nici investite cu formele prevazute de lege, nu sunt primite a face proba in justitie, spre folosul celui ce le-a tinut.

    Neindeplinirea prescriptiilor legii in aceasta privinta, poate atrage inca dupa sine aplicatiunea pedepselor prevazute in caz de faliment.

 

   ARTICOLUL 52 

    Registrele comerciantilor, chiar netinute in regula fac proba, contra lor. Partea insa care voieste a se referi la dansele nu poate scinda continutul lor.

 

   ARTICOLUL 53 ***

    Daca partea la registrele careia cealalta parte ofera sa dea crezamant, refuza a le prezenta, judecata poate deferi acestei din urma juramantul asupra obiectelor contestatiunei.

      ***) Abrogat prin Decretul nr. 205/1950 (M. Of. 68 din 12 august 1950).

 

   ARTICOLUL 54 

    Judecata este in drept a aprecia daca se poate atribui continutului registrelor unui comerciant, un caracter de validitate mai mult sau mai putin mare, daca trebuie a se renunta la aceasta proba in caz cind registrele comerciale ale partilor nu concorda, sau a atribui o credinta mai mare registrelor uneia din parti.

 

   ARTICOLUL 55 

    Cind codul comercial cere proba prin scris, proba testimoniala nu poate fi admisa decit in cazurile in care este permisa si de codul civil.

 

   ARTICOLUL 56 

    Daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, incat priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiile privitoare la persoana chiar a comerciantilor si de cazurile in care legea ar dispune altfel.

 

   ARTICOLUL 57 

    Data actelor si a contractelor comerciale trebuie sa arate locul, ziua, luna si anul.

    Ea poate fi stabilita, fata cu cei de al treilea, prin toate mijloacele de proba aratate in art. 46.

    Data aratata in cambie si in orice alte titluri la ordin, precum si in girurile lor, se considera drept adevarata pina la proba contrarie.

 

   ARTICOLUL 58 

    Posesorul unui titlu la purtator, uzat, stricat sau distrus, are dreptul ca contradictoriu cu emitentul sa ceara un duplicat al acestui titlu echivalent.

    Cheltuielile privesc pe reclamant.

    In privinta titlurilor datoriei publice, a biletelor de banca si a altor titluri de asemenea natura, se observa legile speciale.

    Revendicarea titlurilor la purtator pierdute sau furate nu se admite decit contra aceluia care le-a gasit sau furat si contra acelora care le-au primit cu orice titlu, cunoscind viciul cauzei posesiunei.

 

   ARTICOLUL 59 

    Orice obligatiune comerciala trebuie sa fie executata in locul aratat prin contract, sau in locul care ar rezulta din natura operatiunei, ori din intentiunea partilor contractante.

    In lipsa de o clauza expresa, contractul trebuie sa fie executat in locul unde cel ce s-a obligat isi avea stabilimentul sau comercial, sau cel putin domiciliul ori resedinta, la formarea contractului.

    Daca insa urmeaza a se preda un lucru determinat, care dupa cunostinta partilor se gasea intr-alta parte in momentul formarii contractului, atunci predarea se va face in acel loc.

 

TITLUL VI
  DESPRE VANZARE

 

   ARTICOLUL 60 

    Vanzarea facuta pe un pret nedeterminat in contract este valabila daca partile au convenit asupra unui mod de a-l determina in urma.

 

   ARTICOLUL 61 

    Vanzarea facuta pe adevaratul pret sau pe pretul curent este asemenea valabila. In acest caz pretul se determina conform dispozitiunilor art. 40.

    Determinarea pretului poate fi incredintata arbitrajului unei a treia persoane desemnate in contract sau ramase a se alege in urma.

    Cind persoana desemnata sau aleasa nu voieste sau nu poate primi, partile trebuie sa proceada la o noua numire.

    Daca partile nu se invoiesc, numirea se face de justitie.

 

   ARTICOLUL 62 

    Cind marfurile vindute sunt aratate in contract numai prin catime, fel si calitate, fara nici o alta indicatiune de natura a desemna un corp cert si determinat, vanzatorul este obligat a preda, in locul si timpul stipulat, catimea, felul si calitatea convenite, chiar daca marfurile care ar fi fost la dispozitiunea sa in momentul formarii contractului sau pe care el si le-ar fi procurat in urma in executarea lui, ar fi pierit, sau daca expedierea sau sosirea acelor marfuri ar fi fost impiedicata din vreo cauza oarecare.

 

   ARTICOLUL 63 

    Vanzarea marfurilor care se afla in calatorie cu aratarea vasului care le transporta sau care urmeaza a le transporta, este supusa conditiunei sosirii in buna stare a acelui vas.

    Daca vanzatorul isi rezerva drepturile ca, in timpul fixat prin conventiune, sa arate vasul care transporta sau urmeaza a transporta marfurile vindute si daca acest termen a trecut, cumparatorul are dreptul sa ceara sau executarea contractului sau daune-interese.

    Pentru aprecierea pagubei cauzate, judecata va tine seama de timpul fixat pentru predarea marfurilor vindute sau de acela determinat pentru desemnarea vasului.

    Daca prin conventiune nu se fixeaza vreun termen pentru aratarea vasului, cumparatorul e in drept a cere ca termenul sa fie fixat de justitie.

 

   ARTICOLUL 64 

    Daca prin contract, sau mai in urma s-a fixat un termen pentru sosirea vasului in care se afla marfurile ce calatoresc si termenul expira fara ca vasul sa fie sosit, cumparatorul are dreptul a renunta la contract sau a-i prelungi termenul odata sau de mai multe ori.

    Cind insa nu s-a fixat nici un termen pentru sosirea vasului se intelege ca partile au luat drept termen timpul necesar pentru implinirea calatoriei.

    In caz de intarziere, justitia tinind seama de imprejurari, poate fixa un termen, si daca si acest termen expira fara ca vasul sa soseasca, contractul se considera ca reziliat.

    In nici un caz justitia nu poate fixa un termen mai lung decit un an, socotit din ziua plecarii vasului de la locul unde marfurile au fost incarcate.

 

   ARTICOLUL 65 

    Daca in cursul calatoriei, din cauza de forta majora sau caz fortuit, marfa vinduta este transportata din vasul desemnat pe un alt vas, contractul nu se desfiinteaza, si vasul pe care s-a facut transportul se considera, pentru toate efectele contractului, ca substituit primului vas.

 

   ARTICOLUL 66 

    Avariile intimplate in timpul calatoriei reziliaza contractul, daca marfurile sunt pina intr-atit deteriorate incat nu mai pot servi la intrebuintarea pentru care fusese destinate.

    In orice alt caz, cumparatorul este dator sa primeasca marfurile in starea in care se vor afla la sosire, insa cu o potrivita scadere de pret.

 

   ARTICOLUL 67 

    Cind, mai inainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiunei, una din parti a oferit celeilalte predarea lucrului vindut sau plata pretului, si aceasta nu-si indeplineste la termenul fixat obligatiunea sa, atunci conditiunea rezolutorie se implineste de drept in favoarea partii care isi executase obligatiunea sa.

    In lipsa de asemenea oferte sau stipulatiuni exprese, rezilierea contractului se reguleaza dupa dispozitiunile codului civil, privitoare la conditiunea rezolutorie tacita.

    In amindoua cazurile cel in culpa raspunde de daunele interese cauzate.

 

   ARTICOLUL 68 

    Cind cumparatorul unui lucru miscator nu-si indeplineste obligatiunea sa, vanzatorul are facultatea sau a depune lucrul vindut la o casa acreditata de comert pe socoteala si cheltuiala cumparatorului, sau de a-l vinde.

    Vanzarea se va face prin licitatie publica, sau chiar pe pretul curent, daca lucrul are un pret la bursa sau in targ, de catre un ofiter public insarcinat cu asemenea acte si cu dreptul pentru vanzator la plata diferentei dintre pretul obtinut si acela convenit la prima vinzare, precum si la daune interese.

    Daca neexecutarea contractului provine din partea vanzatorului, cumparatorul are dreptul de a face sa se cumpere lucrul de catre un ofiter public insarcinat cu asemenea acte.

    Cumparatorul are dreptul de a pretinde diferenta in mai mult dintre pretul platit a doua oara si acela convenit cu primul vanzator, precum si a cere daune interese, daca ele se cuvin.

    Partea care va uza de dreptul ce i se acorda prin acest articol este datoare sa incunostiinteze prealabil despre aceasta pe cealalta parte contractanta.

 

   ARTICOLUL 69 

    Daca termenul stipulat intr-un contract de vinzarea unui lucru mobil este esential naturii operatiunii, partea care voieste executarea conventiei, fara sa tina seama de expirarea termenului stipulat in favoarea sa, trebuie sa incunostiinteze pe cealalta parte, in termen de 24 de ore de la expirarea termenului.

    Chiar in acest caz vinzarea lucrului nu se poate face decit a doua zi dupa incunostiintare.

 

   ARTICOLUL 70 

    Cumparatorul unor marfuri sau producte provenind din o alta piata, este dator sa denunte vanzatorului viciile aparente in timp de doua zile de la primire, ori de cate ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza conditiunilor exceptionale in care se afla lucrul vindut sau persoana cumparatorului.

    El este dator sa denunte viciile ascunse ale lucrului in cele dintai doua zile de la descoperirea lor.

    O data acest termen expirat, cumparatorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vindut.

 

   ARTICOLUL 71 

    Prezidentul tribunalului, si acolo unde nu exista tribunal, judecatorul de ocol poate ordona, dupa cererea cumparatorului sau a vanzatorului, cu atat calitatea cat si starea in care se afla lucrul vindut sa fie constatate de unul sau mai multi experti, pe care ii va numi din oficiu.

    Prin aceeasi ordonanta de numire a expertilor, sau prin o alta, prezidentul tribunalului sau judecatorul de ocol poate ordona sau sechestrarea lucrului vindut, sau depunerea lui intr-un depozit public sau intr-alt loc pe care-l va desemna; si daca pastrarea lucrului poate aduce mari pagube sau ocaziona cheltuieli insemnate, chiar vinzarea acelui lucru, pe socoteala celui ce se cuvine si in conditiunile ce se vor determina prin insasi ordonanta.

 

   ARTICOLUL 72 

    Ordonanta prezidentului tribunalului sau judecatorului de ocol va trebui sa fie comunicata, inainte de punerea ei in lucrare, celeilalte parti sau reprezentantului sau, daca vreunul dintre ei se afla in localitate.

    In caz contrariu, ordonanta va fi comunicata in termenul prevazut de art. 137 din procedura civila, de la executarea ei.

    Cumparatorul care nu va voi a beneficia de dispozitiunile cuprinse in articolul precedent, va trebui, in caz de contestatiune, sa probeze atat identitatea cit si viciile marfii cumparate de dinsul.

 

   ARTICOLUL 73 

    Dispozitiunile cuprinse in articolele 67, 68 si 69 se aplica si la contractele de bursa incheiate dupa formele prevazute de legea ei speciala.

 

TITLUL VII
  DESPRE REPORT

 

   ARTICOLUL 74 

    Contractul de report consta in cumpararea pe bani gata a unor titluri de credit circulind in comert, si in revinzarea simultanee cu termen si pe un pret determinat catre aceeasi persoana a unor titluri de aceeasi specie.

    Pentru validitatea contractului este necesara predarea reala a titlurilor date in report.

    Proprietatea lor se transfera la cumparator.

    Partile pot stipula ca primele, rambursurile si dobanzile ce se vor cuveni titlurilor in termenul reportului, sa ramana in profitul vanzatorului.

 

   ARTICOLUL 75 

    Revinzarea titlurilor date in raport poate fi prelungita prin vointa partilor, pentru unul sau mai multe termene succesive.

 

   ARTICOLUL 76 

    Daca la expirarea termenului reportului, partile lichideaza diferentele inspre a face separat platile lor si reinoiesc reportul asupra unor titluri ce difera prin cantitatea sau specia lor, sau pe un alt pret, atunci se considera ca partile au incheiat un nou contract de report.

 

TITLUL VIII
  DESPRE SOCIETATI SI DESPRE ASOCIATIUNI COMERCIALE

 

CAPITOLUL 1  DESPRE SOCIETATI

 

SECTIUNEA I - VI

   ARTICOLUL 77 - 220 

    Abrogate prin Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale.

 

SECTIUNEA VII

Dispozitiuni relative la societatile cooperative.

 

   ARTICOLUL 221 - 235 

    Abrogate prin Legea privind organizarea cooperatiei din 28 martie 1929, cu modificarile ulterioare. (vezi si art. 226 din Codul Cooperatiei din 1935)

 

SECTIUNEA VIII
Dispozitiuni relative la societatile civile si la societatile constituite in tari straine

 

   ARTICOLUL 236 

    Abrogat prin art. 225 din Legea nr. 31/1990.

 

   ARTICOLUL 237 *

    Societatile pe actiuni si celelalte societati si asociatiuni comerciale, industriale sau financiare, constituite si avind sediul in tara straina, vor putea sa-si stabileasca un sediu secundar sau o reprezentanta in Romania.

   a) Daca vor dovedi printr-o declaratie a guvernului lor, ca in tara unde sunt infiintate se observa deplina reciprocitate pentru societatile romane de acelasi fel;

   b) Daca vor indeplini prescriptiile din prezenta sectiune, fiecare fel de societate in ceea ce o priveste.

 

   ARTICOLUL 238 *

    (Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900)

    Societatile legal constituite in tara straina, care isi stabilesc in Romania un sediu secundar sau o reprezentanta, sunt supuse la dispozitiunile prezentului cod in ce priveste depunerea si transcriptiunea, afisarea si publicatiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbari la unul sau altul din zisele acte, si a bilanturilor; ele sunt datoare inca sa publice, in formele prevazute de lege, numele persoanelor care dirig sau administreaza aceste sedii, sau care reprezinta in orice mod societatea in tara.

    Aceste persoane raspunzatoare fata cu cei de al treilea, ca administratorii societatilor nationale.

    Daca societatile sunt altfel decit cele prevazute in art. 77, ele vor fi supuse la indeplinirea formalitatilor prescrise pentru depunerea si publicarea actului constitutiv si a statutelor societatilor prin actiuni, si le sunt aplicabile toate dispozitiunile prezentei sectiuni, relative la aceleasi societati.

    Publicatiunile vor trebui sa cuprinda si aratarea capitalului constituit pentru operatiunile din Romania.

 

   ARTICOLUL 239 *

    Societatile care, desi constituite in tara straina au insa in Romania sediul si obiectivul principal al intreprinderilor, vor fi supuse chiar pentru forma si validitatea actului constitutiv, desi incheiat in strainatate, la toate dispozitiunile prezentului cod, raminind supuse si la indeplinirea prescriptiunilor sectiunii de fata, pentru a putea functiona in tara.

 

   ARTICOLUL 240 *

    Nici o societatea straina nu va putea face in Romania operatiuni la care nu este indreptatita in tara unde isi are sediul principal.

 

   ARTICOLUL 241 *

    Guvernul va putea, ori de cate ori va gasi cu cale, a revizui operatiunile societatilor straine.

 

   ARTICOLUL 242 *

    Societatile straine sunt supuse acelorasi impozite la care sunt supuse societatile romane de aceeasi natura.

 

   ARTICOLUL 243 *

    Abrogat (suprimat) prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.

 

   ARTICOLUL 244 *

    Societatile pe actiuni, legal constituite in tara straina, nu vor putea sa-si infiinteze un sediu secundar sau o reprezentanta in Romania, fara a avea prealabila autorizatie a guvernului roman.

    Aceasta autorizatie nu se va putea decit dupa ce se va lua avizul Camerii de Comert din Bucuresti; si daca societatea isi stabileste sediul intr-un alt loc, si pe acel al Camerii de Comert din acea localitate, sau a celei mai apropiate, cind n-ar fi Camera de Comert in acel loc.

 

   ARTICOLUL 245 *

    (Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.)

    Cererea de autorizatie va fi insotita de urmatoarele acte:

   1) Statutele societatii autentificate in regula, precum si orice alte acte dovedind existenta legala a societatii in tara unde s-a infiintat; si o declaratiune formala ca societatea se supune legilor romane.

   2) Recipisa Cassei de depuneri, constatind depunerea cautiunei fixata de guvern, pentru a asigura indeplinirea obligatiunilor ce societatea va contracta in tara. Aceasta cautiune nu va putea, in nici un caz, sa fie mai mica de 100.000 lei, si guvernul va putea cere chiar sporirea ei pina la o patrime din capitalul de actiuni al societatii. Societatile de asigurare vor da o cautiune de cel putin 250.000 lei, pentru fiecare ramura in parte.

    Aceste cautiuni vor servi pentru desdaunarea cu preferinta a actionarilor si creditorilor din tara.

    Cautiunea va consista exclusiv in efecte publice ale Statutului Roman, dupa cursul zilei cind se face consemnarea, si va fi depusa pe numele societatii, care singura va fi recunoscuta de proprietara.

    Societatile care vor infiinta fabrici sau alte stabilimente industriale, cele care s-ar ocupa cu creari sau exploatari de cai de comunicatiuni si de mine, precum si bancile, avind de obiect operatiuni financiare si de credit, vor fi scutite de depunerea sus-zisei cautiuni.

   3) O declaratie a societatii, omologata de autoritatea competenta a tarii respective, ca cautiunea va servi spre a garanta numai afacerile facute de societate in Romania.

 

   ARTICOLUL 246 *

    (Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900).

    Deosebit de conditiunile stabilite prin articolele precedente si de acelea pe care guvernul le va lua dupa imprejurari, societatile pe actiuni straine, vor avea sa observe si dispozitiunile speciale urmatoare:

   1) Societatile pe actiuni straine isi vor alege unul din orasele tarii ca domiciliu, unde vor avea un reprezentant general pentru toate operatiunile lor din tara.

    Acest reprezentant va depune o copie autentica dupa procura sa generala.

   2) Societatile pe actiuni straine vor publica, pentru fiecare an, cel mai tarziu in luna mai a anului urmator, un bilant asupra operatiunilor lor din tara, conform prescriptiilor legii.

    Asemenea ele vor inainta guvernului, imediat dupa publicarea lor, darile de seama si bilanturile ce vor publica la sediul lor principal;

   3) Guvernul va putea, prin ministerul public, cere tribunalului de comert sa pronunte retragerea autorizatiunii in cazurile urmatoare:

   a) Cind capitalul de actiuni al societatii autorizate va fi redus, prin orice imprejurare, la jumatatea sumei aratata cind s-a facut cererea de autorizatiune;

   b) Cind, prin orice imprejurare, s-ar diminua cautiunea depusa conform art. 245, fara ca societatea, in termen de 30 de zile, sa o fi complectat;

   c) Cind se va constata ca societatea face operatiuni straine celor prevazute in actul de constituire;

   d) Cind aceste societati nu vor observa dispozitiunile prezentei sectiuni;

   e) Cind ar inceta reciprocitatea prevazuta de alin. 1 de sub art. 237;

   f) Cind societatea a incetat de a functiona in tara sa de origine.

    Tribunalul de comert va statua in camera de consiliu, ascultind si societatea incriminata si motivat. Incheierea sa nu e susceptibila decit de apel, in termenul de o luna de la pronuntare. Curtea de apel, ascultind societatea, va statua definitiv.

   4) Cautiunea depusa se va restitui numai atunci, cind se va dovedi ca nu mai exista in tara nici o obligatiune a societatii autorizate, sau cind o societate romana, recunoscuta ca buna de guvern, va garanta neconditionat pentru societatea straina care va cere liberarea cautiunei;

   5) Actiunile societatilor straine functionind in tara nu vor putea fi admise la cota bursei romane, decit dupa ce societatile vor fi functionat cel putin un an in Romania, avind publicat bilantul lor pentru exercitiul respectiv.

 

   ARTICOLUL 247 *

    Indeplinirea formalitatilor si conditiunilor prescrise prin articolele precedente supune societatile straine la consecintele legale stabilite pentru societatile nationale, fara ca aceste societati straine sa poata dobindi in Romania alte drepturi decit cele recunoscute strainilor prin legi si regulamente, si fac pe societate raspunzatoare de toate obligatiunile contractate de administratorii sau reprezentantii sai, chiar cind acestia prin contractarea lor ar fi depasit puterile ce li se conferise.

 

   ARTICOLUL 248 *

    Abrogat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.

 

   ARTICOLUL 249 *

    Societatile straine de felul celor prevazute de art. 239, care functioneaza, precum si celor care vor avea un sediu secundar sau reprezentante la punerea in aplicatiune a prezentei legi, li se acorda un termen de trei luni spre a-si regula pozitiunea in conformitate cu dispozitiunile legii de fata.

 

   ARTICOLUL 250 *

    Persoanele care vor face orice fel de operatiuni sub orice titlu, in favoarea si pe seama societatilor straine, care nu vor indeplini conditiunile si formele prescrise prin prezenta sectiune, si vor pagubi printr-aceasta si pe Stat de taxele la care are drept, vor fi raspunzatoare de daunele cauzate Statului Roman prin operatiunile lor si supuse la pedepsele prevazute de art. 323 din codul penal.

      * Art. 237-250 au fost abrogate de catre O.U.G. nr. 32/1997

 

CAPITOLUL 2  DESPRE ASOCIATIUNI

SECTIUNEA I  Despre asociatiunea in participatiune

 

   ARTICOLUL 251 

    Asociatiunea in participatiune are loc atunci cind un comerciant sau o societate comerciala acorda uneia sau mai multor persoane ori societati o participatiune in beneficiile si pierderile uneia sau mai multor operatiuni, sau chiar asupra intregului comert.

 

   ARTICOLUL 252 

    Asociatiunea in participatiune poate sa aiba loc asemenea si pentru operatiunile comerciale facute de catre necomercianti.

 

   ARTICOLUL 253 

    Asociatiunea in participatiune nu constituie, in privinta celor de al treilea, o fiinta juridica distincta de persoana interesatilor. Cei de al treilea nu au nici un drept si nu se obliga decit catre acela cu care au contractat.

 

   ARTICOLUL 254 

    Participantii nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse in asociatiune, chiar daca au fost procurate de dansii.

    Cu toate acestea, intru cit priveste raporturile lor intre dansii, asociatii pot sa stipuleze ca lucrurile ce au adus sa li se restituie in natura, avind dreptul, in caz cind restitutiunea nu s-ar putea face, la reparatiunea daunelor suferite. Afara de aceste cazuri, drepturile asociatilor se marginesc in a li se da cont de lucrurile ce au pus in asociatiune si de beneficii si pierderi.

 

   ARTICOLUL 255 

    Afara de dispozitiunile articolelor precedente, conventiunile partilor determina forma, intinderea si conditiunile asociatiunei.

 

   ARTICOLUL 256 

    Asociatiunile in participatiune sunt scutite de formalitatile stabilite pentru societati, dar ele trebuie sa fie probate prin act scris.

 

SECTIUNEA II  Despre asociatiunea de asigurare mutuala

 

   ARTICOLUL 257 

    Asociatiunea de asigurare mutuala are ca scop de a imparti intre asociati daunele cauzate prin riscurile care sunt obiectul asociatiunii.

    Ea constituie, fata cu cei de al treilea, o persoana juridica distincta de persoana asociatilor.

&nb