Codul Civil, depozit, sechestru, contracte aleatorii, Legislatie
Titlul XII
DESPRE DEPOZIT SI DESPRE SECHESTRU
CAPITOLUL 1
Despre depozit in genere
Art. 1591. - Depozitul in genere este un act prin care se primeste lucrul altuia spre a-l pastra si a-l restitui in natura.
Art. 1592. - Depozitul este de doua feluri: depozit propriu-zis si sechestru.
CAPITOLUL 2
Despre depozitul propriu-zis
Sectiunea I Despre natura depozitului
Art. 1593. - Depozitul este un contract esential gratuit, care nu poate avea de obiect decat lucrurile mobile.
El nu este perfect decat cand s-a facut traditiunea lucrului.
Traditiunea se inlocuieste prin singurul consimtamant, daca lucrul ce este a se lasa in depozit se afla deja in mana depozitarului sub orice alt titlu.
Art. 1594. - Depozitul este voluntar sau necesar.
Sectiunea II Despre depozitul voluntar
Art. 1595. - Depozitul voluntar se formeaza prin consimtamantul celui ce da si celui ce primeste lucrul in depozit.
Art. 1596. - Depozitul voluntar se face intotdeauna numai de catre proprietarul lucrului depozit, sau prin consimtamantul sau expres sau tacit.
Art. 1597. - Depozitul voluntar nu se poate face decat prin inscris.
Art. 1598. - Daca depozitul s-a facut de catre o persoana capabila catre una necapabila, aceea ce a facut depozitul are numai actiunea de revendicare a lucrului depozit, pe cat timp se afla in mana depozitarului, sau actiunea de restitutiune, pe cat acesta s-a folosit.
Sectiunea III Despre indatoririle depozitarului
Art. 1599. - Depozitarul trebuie sa ingrijeasca de paza lucrului depozit, intocmai precum ingrijeste de paza lucrului sau.
Art. 1600. - Dispozitia articolului precedent trebuie sa se aplice cu mai mare rigoare:
1. cand depozitarul s-ar fi oferit a primi un depozit;
2. cand s-ar fi stipulat vreo plata pentru paza depozitului;
3. cand depozitul s-a facut numai in folosul depozitarului;
4. cand s-ar fi alcatuit*) expres ca depozitarul sa fie raspunzator de orice culpa.
*) Convenit.
Art. 1601. - Depozitarul nu raspunde niciodata de stricaciunile provenite din forta majora, afara de cazul cand a fost pus in intarziere pentru restitutiunea lucrului depozit.
Art. 1602. - El nu poate sa se serveasca de lucrul depus fara permisiunea expresa sau tacita a deponentului.
Art. 1603. - Nu poate de fel sa caute a vedea lucrurile ce i s-au depozitat, daca i s-au incredintat in o lada inchisa sau o coperta sigilata.
Art. 1604. - Depozitarul trebuie sa inapoieze tot acel lucru ce a primit. Un depozit de bani, cand depozitarul, conform art. 1602, facuse intrebuintare de dansul, trebuie sa se restituie in acele monede in care s-a facut, atat in cazul de sporire, cat si in acela de scadere a valorii lor.
Art. 1605. - Depozitarul nu este dator de a restitui lucrul depozitat decat in starea in care se afla la timpul inapoieri. Stricaciunile survenite fara faptul sau, raman in sarcina deponentului.
Art. 1606. - Depozitarul caruia s-a luat prin forta majora lucrul depozitat si care a primit in locu-i o suma de bani, sau orice alt lucru, trebuie sa restituie aceea ce a primit.
Art. 1607. - Eredele depozitarului care a vandut in buna-credinta lucrul ce n-a stiut ca este depozitat, este dator numai sa restituie pretul primit, sau sa cedeze actiunea sa contra cumparatorului, daca pretul nu ar fi fost platit.
Art. 1608. - Depozitarul trebuie sa restituie fructele produse de lucrul depozitat si cules de dansul.
El nu e dator de a plati nici o dobanda pentru banii ce i s-au depozitat, afara numai din ziua de cand a fost pus in intarziere de a-i restitui.
Art. 1609. - Depozitarul nu trebuie sa restituie lucrul depozitat decat acelui ce i l-a incredintat, sau acelui in al carui nume s-a facut depozitul, sau persoanei aratate spre a-l primi.
Art. 1610. - Depozitul nu poate pretinde ca deponentul sa probeze ca lucrul depozitat este proprietatea sa.
Cu toate acestea, daca descopera ca lucrul este de furat si cine este adevaratul proprietar, trebuie sa vesteasca acestuia depozitul ce i s-a facut, interpelandu-l*) a-l reclama in un termen determinat si indestulator, fara prejudiciul dispozitiilor codicelui penal.
Daca acela care a fost vestit de aceasta, neglijeaza reclamarea depozitului, depozitarul este bine liberat prin tradarea depozitului in mana acelui de la care s-a primit.
*) Punandu-i in vedere.
Art. 1611. - In caz de moarte a deponentului, lucrul depus nu se poate restitui decat eredelui.
Daca sunt mai multi erezi, lucrul depozitat trebuie sa se restituie, fiecarui din ei o parte pe cat i se cuvine.
Daca lucrul nu se poate imparti, erezii trebuie sa se uneasca intre dansii asupra modului primirii lui.
Art. 1612. - Daca deponentul prin schimbarea statului*) sau, a pierdut administratia bunurilor sale, dupa facerea depozitului, acesta nu se poate restitui decat persoanei insarcinate cu administratia averii deponentului.
*) Capacitate.
Art. 1613. - Daca depozitul a fost facut de catre un tutore sau administrator in asemenea insusire, si administratia sa a fost incetata in momentul restitutiunii, acesta nu se poate face decat catre persoana ce a fost reprezentata sau catre noul ei reprezentator.
Art. 1614. - Daca prin contractul de depozit s-a stipulat locul unde trebuie sa se faca restitutiunea, depozitarul trebuie sa transporte acolo lucrul depozitat; spezele insa ce s-ar face sunt in greutatea deponentului.
Art. 1615. - Restitutiunea trebuie sa se faca, daca prin contract nu se arata locul, acolo unde se afla lucrul depozitat.
Art. 1616. - Depozitul trebuie sa se restituie deponentului indata ce s-a reclamat, chiar cand s-ar fi stipulat prin contract un anume termen pentru restitutiunea lui; se excepta insa cazul cand in formele legale s-a notificat depozitarului un act de sechestru sau de opozitie la restitutiunea sau la stramutarea lucrului depozitat.
Art. 1617. - Se stinge orice indatorire a depozitarului, daca se descopera si se probeaza ca el este insusi proprietarul lucrului depozitat.
Sectiunea IV Despre indatoririle deponentului
Art. 1618. - Deponentul este indatorit in a intoarce depozitarului toate spezele facute pentru pastrarea lucrului depozitat, si a-l dezdauna de toate pierderile casunate lui din cauza depozitului.
Art. 1619. - Depozitarul poate sa opreasca depozitul pana la plata integrala cuvenita lui din cauza depozitului.
Sectiunea V Despre depozitul necesar
Art. 1620. - Depozitul necesar este acela ce se face sub sila unei intamplari, cum: un foc, o ruina, o pradare, un naufragiu sau alt eveniment neprevazut de forta majora.
Art. 1621. - Proba prin martori este admisa pentru depozitul necesar si chiar in cazul cand valoarea depozitului ar trece peste 250 lei.
Art. 1622. - Depozitul necesar este supus la toate regulile depozitului voluntar, si fara prejudiciul dispozitiilor art. 1198.
Art. 1623. - Ospatarii ori hangii raspund, ca depozitari, pentru toate lucrurile aduse in localul lor de un calator; depozitul unor asa lucruri trebuie sa se considere ca un depozit necesar.
Art. 1624. - Ei raspund de furtul sau stricaciunea lucrurilor calatorului, in caz cand furtul sau stricaciunea s-a comis de servitori, ori de cei insarcinati cu directia ospatariilor, ori de strainii ce le frecventeaza.
Art. 1625. - Ei nu sunt raspunzatori de furturile comise cu mana inarmata sau in altfel, cu forta majora.
CAPITOLUL 3
Despre sechestru
Sectiunea I Despre diversele feluri de sechestre
Art. 1626. - Sechestrul este conventional sau judiciar.
Sectiunea II Despre sechestrul conventional
Art. 1627. - Sechestrul conventional este depozitul unui lucru in litigiu, facut de una sau mai multe persoane, unui al treilea, care ia asupra-si indatorirea de a-l restitui, dupa terminarea procesului celui carui va declara judecatorul ca se cuvine.
Art. 1628. - Sechestrul poate sa nu fie gratuit.
Art. 1629. - Cand este gratuit, se aplica asupra-i regulile depozitului propriu-zis, cu deosebirile ce se vor arata mai jos.
Art. 1630. - Obiectul sechestrului poate fi bunuri mobile sau imobile.
Art. 1631. - Depozitarul, insarcinat cu un sechestru, nu poate fi liberat de dansul inainte de terminarea procesului, decat atunci cand toate partile interesate vor consimti, sau cand va urma o cauza ce se va judeca de legitima.
Sectiunea III Despre sechestrul judiciar
Art. 1632. - Afara de cazurile statornicite de codicele de procedura civila, judecatorul poate ordona sechestrul:
1. a unui imobil sau a unui lucru mobil pentru a carui proprietate ori posesiune se judeca doua sau mai multe persoane;
2. a lucrurilor oferite de un debitor spre liberarea sa.
A se vedea:
- Codul de procedura civila - D(1) 1228, Monitorul Oficial nr. 281 din 15 martie 1900, republicat in Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificarile ulterioare (art. 596);
- Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare - Monitorul Oficial nr. 212 din 10 septembrie 1943, cu modificarile ulterioare (art. 14 si 15).
Art. 1633. - Depozitul judiciar da nastere la obligatii reciproce intre sechestranti si depozitari.
Depozitarul trebuie sa ingrijeasca de pastrarea lucrului sechestrat ca un bun proprietar.
Trebuie sa-l dea de fata pentru vanzare spre indestularea sechestrantului, ori spre a-l restitui, partii de la care s-a sechestrat in caz de revocare a sechestrului.
Sechestrantul este dator sa plateasca depozitarului salariul statornicit de lege, sau in lipsa, pe cat a va hotara judecatorul.
Art. 1634. - Sechestrul judiciar se da sau persoanei asupra carei s-au invoit ambele parti interesate, sau unei persoane numite din oficiu de autoritatea judiciara.
Si intr-un caz si intr-altul, acel ce a luat in pastrare lucrul este supus tuturor indatoririlor ce nasc din sechestrul conventional.
Titlul XIII
DESPRE CONTRACTELE ALEATORII
CAPITOLUL 1
Despre contractele aleatorii in genere
Art. 1635. - Contractul aleatoriu este conventia reciproca ale carei efecte, in privinta beneficiilor si a pierderilor pentru toate partile, sau pentru una sau mai multe din ele, depinde de un eveniment necert.
Astfel sunt:
1. contractul de asigurare;
2. imprumutul nautic;
3. jocul si prinsoarea;
4. si contractul de rendita pe viata.
Cele doua dintai se reguleaza dupa legile comertului maritim.
CAPITOLUL 2
Despre joc si prinsoare
Art. 1636. - Legea nu da nici o actiune spre plata unui debit din joc sau din prinsoare.
Art. 1637. - Sunt exceptate jocurile ce contribuie la exercitiul corporal, cum: armele, cursele cu piciorul, calare sau cu carul si alte asemenea.
Cu toate acestea, judecatorul poate sa respinga cererea cand suma pusa in joc sau la prinsoare ar fi excesiva.
Art. 1638. - Pierzatorul nu poate in nici un caz repeti ceea ce a platit de buna voie, afara numai in cazul cand castigatorul a intrebuintat dol, inselaciune sau amagire.
CAPITOLUL 3
Despre contractul de rendita pe viata
Sectiunea I Despre natura contractului de rendita pe viata
Art. 1639. - Rendita pe viata se poate infiinta cu titlu oneros.
Art. 1640. - Ea se poate constitui si cu titlu gratuit, prin donatiune intre vii sau prin testament.
Trebuie insa atunci sa fie revestita de formele cerute de legi pentru asemenea acte.
Art. 1641. - Rendita pe viata infiintata prin donatiune sau testament este supusa la reductiune, daca intrece portiunea disponibila; este nula daca se face in favoarea unei persoane necapabile de a primi.
Art. 1642. - Rendita pe viata se poate infiinta in favoarea persoanei ce a platit pretul, sau a altei a treia ce n-are nici un drept la rendita.
In cazul din urma, desi intruneste insusirile unei liberalitati, totusi nu este supusa formelor stabilite pentru donatiune; insa este in totul supusa dispozitiilor articolului precedent.
Art. 1643. - Ea se poate infiinta in favoarea unei sau mai multor persoane.
Art. 1644. - Este fara lucrare orice contract de rendita pe viata, infiintat in favoarea unei persoane care era deja moarta in momentul facerii contractului.
Art. 1645. - Contractul de rendita pe viata, in favoarea unei persoane afectate de o boala de care a murit in interval de 20 zile de la data contractului, este nul.
Sectiunea II
Despre efectele contractului de rendita pe viata
intre partile contractante
Art. 1646. - Acela in a carui favoare s-a infiintat, cu titlu oneros, o rendita pe viata, poate sa ceara sfaramarea contractului, daca infiintatorul ei nu da asigurarile stipulate pentru executare.
Art. 1647. - Singura neplata a termenelor*) expirate a renditei nu da drept celui in a carui favoare este infiintata sa ceara intoarcerea capitalului, sau reintrarea in posesiunea fondului instrainat. El are numai dreptul de a face sa se sechestreze si sa se vanda averea debitorului sau si a cere ca, neconsimtind debitorul, sa se reguleze, din produsul vinderii, o suma suficienta spre plata termenelor.
*) Sumele scadente datorate in temeiul contractului de rendita.
Art. 1648. - Infiintatorul renditei nu poate sa se elibereze de plata ei, oferind inapoierea capitalului si renuntand la repetitiunea anuitatilor platite, oricat de lunga fie viata acelor in a caror favoare s-a infiintat rendita, si oricat de oneroasa fie prestatia renditei.
Art. 1649. - Rendita pe viata se dobandeste de proprietarul*) ei in proportia zilelor ce a trait.
Daca insa s-a stipulat ca termenii**) ei sa se plateasca anticipat, atunci se considera de castigat fiecare termen din ziua in care a venit plata lui.
*) Creditorul renditei.
**) Sumele scadente datorate in temeiul contractului de rendita.
Art. 1650. - Numai in cazul in care rendita pe viata s-a infiintat cu titlu gratuit, se poate si stipula ca dansa sa nu fie supusa sechestrarii*).
*) Sa nu poata fi urmarita.
Art. 1651. - Proprietarul renditei pe viata nu poate sa ceara termenele*) expirate decat justificand existenta sa, ori existenta persoanei in favoarea careia s-a infiintat.
*) Sumele scadente datorate in temeiul contractului de rendita.
Titlul XIV
DESPRE FIDEJUSIUNE (CAUTIUNE)
CAPITOLUL 1
Despre natura si intinderea fidejusiunii
Art. 1652. - Cel ce garanteaza o obligatie se leaga catre creditor de a indeplini insusi obligatia pe care debitorul nu o indeplineste.
Minorul si interzisul sau reprezentantul lor legal nu pot sa garanteze obligatia altuia. A se vedea in acest sens Codul familiei Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificarile ulterioare (art. 105, 129, 133, 147).
Art. 1653. - Fidejusiunea nu poate exista decat pentru o obligatie valida.
Cu toate acestea, se poate face cineva fidejusorele unei obligatii ce poate fi anulata in virtutea unei exceptii personale debitorului, cum de pilda in cazul de minoritate.
Art. 1654. - Fidejusiunea nu poate intrece datoria debitorului, nici poate fi facuta sub conditii mai oneroase.
Poate fi insa numai pentru o parte a datoriei si sub conditii mai putin grele.
Cautiunea ce intrece datoria sau care este contractata sub conditii mai oneroase e valida numai pana in masura obligatiei principale.
Art. 1655. - Oricine poate sa se faca fidejusore, fara ordinea si chiar fara stiinta acelui pentru care se obliga.
Asemenea se poate face nu numai pentru debitorul principal, dar si pentru fidejusorul acestuia.
Art. 1656. - Fidejusiunea trebuie sa fie expresa si nu se poate intinde peste marginile in care s-a contractat.
Art. 1657. - Fidejusiunea nedeterminata a unei obligatii principale, se intinde la toate accesoriile unei datorii, si inca si la spezele primei reclamatii*), si la toate cele posterioare notificarii facute fidejusorului.
*) Cheltuielile corespunzatoare introducerii cererii de chemare in judecata.
Art. 1658. - Indatoririle fidejusorului trec la erezi, afara de constrangerea corporala, chiar daca indatorirea era asigurata prin constrangere corporala.
Dispozitia ce priveste sanctiunea constrangerii corporale nu are aplicabilitate azi, fiind incompatibila cu ordinea constitutionala din Romania.
Art. 1659. - Debitorul obligat a da siguranta trebuie sa prezinte o persoana capabila de a contracta, care sa posede avere indestula spre a garanta o obligatie, si care sa aiba domiciliul in teritoriul jurisdictional al tribunalului judetean, la care trebuie sa se dea.
Art. 1660. - Solvabilitatea unui garant se masoara numai dupa nemiscatoarele ce pot fi ipotecate, afara de cazul cand datoria este mica sau afacerea este comerciala. Spre acest finit nu se pot lua in consideratie nemiscatoarele in litigiu, nici acelea situate la o asa departare, incat sa devina foarte dificile lucrarile executive asupra-le.
Art. 1661. - Daca fidejusorul, capatat de creditor de buna-voie sau judecatoreste, a devenit apoi nesolvabil, trebuie sa se dea un altul.
Aceasta regula nu se aplica in singurul caz in care fidejusorul s-a dat numai in puterea unei conventii, prin care creditorul a cerut de fidejusor o anume persoana.
CAPITOLUL 2
Despre efectele fidejusorului
Sectiunea I
Despre efectele fidejusiunii intre creditor si cautionator (fidejusor)
Art. 1662. - Fidejusorul nu este tinut a plati creditorului, decat cand nu se poate indestula de la debitorul principal asupra averii caruia trebuie mai intai sa se faca discutie*), afara numai cand insusi a renuntat la acest beneficiu, sau s-a obligat solidar cu datornicul. In cazul din urma, efectul obligatiei sale se reguleaza dupa principiile statornicite in privinta datoriilor solidare.
*) Urmarire.
Art. 1663. - Creditorul nu este indatorat sa discute*) averea debitorului principal, daca garantul nu o cere de la cele dintai lucrari**) indreptate contra sa.
*) Sa urmareasca.
**) Acte de executare.
Art. 1664. - Fidejusorul care cere discutia*) trebuie sa indice creditorului averea debitorului principal si sa anticipeze spezele cuviincioase pentru punerea in lucrare a executarii.
Nu se va tine in seama aratarea bunurilor debitorului principal situate afara din teritoriul jurisdictional al tribunalului judetean in care trebuie sa se efectueze plata, sau a bunurilor in litigiu, ori a bunurilor deja ipotecate pentru siguranta datoriei, care nu mai sunt in posesia debitorului.
*) Urmarire.
Art. 1665. - De cate ori cautionatorul va arata bunuri in cuprinderea articolului precedent si va anticipa si spezele cuviincioase pentru discutie*), creditorul ramane catre garant raspunzator pana la valoarea bunurilor aratate, in caz de nesolvabilitate a debitorului principal survenita prin amanarea urmaririi.
*) Urmarire.
Art. 1666. - Cand mai multe persoane au garantat unul si acelasi creditor pentru una si aceeasi datorie, fiecare din ele ramane obligata pentru datoria intreaga.
Art. 1667. - Cu toate acestea, fiecare din persoanele aratate in articolul precedent, intrucat n-a renuntat la beneficiul diviziunii, poate cere ca creditorul sa divida mai intai actiunea sa si sa o reduca la proportia fiecaruia.
Daca unii din garanti erau nesolvabili in timpul in care unul din ei obtinuse diviziunea, acesta ramane obligat in proportia unei asemenea nesolvabilitati; daca insa nesolvabilitatea a supravenit dupa diviziune, atunci nu mai poate fi raspunzator pentru aceasta.
Art. 1668. - Daca creditorul insusi si de buna voie a impartit actiunea sa, nu mai poate sa se lepede de aceasta diviziune, desi, mai inainte de timpul in care a primit-o, unii din cautionatori au fost nesolvabili.
Sectiunea II
Despre efectele fidejusiunii intre debitor si cautionator (fidejusor)
Art. 1669. - Cautionatorul ce a platit are regres contra debitorului principal, atat cand a garantat cu stiinta debitorului, cat si pe nestiinta lui.
Regresul se intinde atat asupra capitalului, cat si asupra dobanzilor si a spezelor; cu toate acestea, garantul nu are regres decat pentru spezele facute de dansul dupa ce a notificat debitorului principal reclamatia pornita asupra-i.
Fidejusorul are regres si pentru dobanda sumei ce a platit, chiar cand datoria nu produce dobanda, si inca si pentru daune-interese, daca se cuvine.
Cu toate acestea, dobanzile ce ar fi fost datorite creditorului nu vor merge in favoarea garantului decat din ziua in care s-a notificat plata.
Art. 1670. - Cautionatorul ce a platit datoria intra in dreptul ce avea creditorul contra datornicului.
Art. 1671. - Cand sunt mai multi debitori principali solidari pentru una si aceeasi datorie, fidejusorul ce a garantat pentru ei toti are regres in contra fiecarui din ei pentru repetitiunea sumei totale ce a platit.
Art. 1672. - Fidejusorul ce a platit prima data, nu are regres contra debitorului principal ce a platit de-a doua oara, are insa actiunea de repetitiune contra creditorului.
Cand fidejusorul a platit, fara sa fi fost urmarit si fara sa fi instiintat pe datornicul principal, nu va avea nici un regres contra acestuia in cazul cand in timpul platii, datornicul ar fi avut meziu*) de a declara stinsa datoria sa; ii ramane insa dreptul de a cere inapoi de la creditor banii dati.
*) Mijloc.
Art. 1673. - Fidejusorul, si fara a fi platit, poate sa reclame dezdaunare de la debitor:
1. cand este urmat in judecata pentru a plati;
2. cand debitorul se afla falit sau in stare de nesolvabilitate;
3. cand debitorul s-a indatorat de a-l libera de garantie intr-un termen determinat si acesta a expirat;
4. cand datoria a devenit exigibila prin sosirea scadentei stipulate;
5. dupa trecerea de 10 ani, cand obligatia principala nu are un termen determinat de scadenta, intrucat insa obligatia principala nu ar fi fost de asa fel incat sa nu poata a se stinge inaintea unui termen determinat, cum de exemplu tutela, ori intrucat nu s-a stipulat contrariul.
Sectiunea III Despre efectele fidejusiunii intre mai multi garanti
Art. 1674. - Cand mai multe persoane au garantat pentru unul si acelasi debitor si pentru una si aceeasi datorie, garantul ce a platit datoria are regres contra celorlalti garanti pentru portiunea ce priveste pe fiecare.
Cu toate acestea, nu are loc regresul decat cand garantul a platit in unul din cazurile aratate in articolul precedent.
CAPITOLUL 3
Despre fidejusiunea legala si cea judecatoreasca
Art. 1675. - De cate ori o persoana este obligata de lege sau de judecator a da o garantie, garantul ce se ofera trebuie sa aiba conditiile prescrise de art. 1659 si 1660. Fidejusiunea judecatoreasca trebuie inca sa poata fi supusa la constrangerea corporala.
1. Ultima parte a art. 1675 a fost abrogata implicit intrucat Legea constrangerii corporale din 12 septembrie 1864 este incompatibila cu ordinea constitutionala din Romania.
2. Cu privire la fidejusiunea judiciara a se vedea art. 392-396 Cod procedura civila D(L) 1228, Monitorul Oficial nr. 281 din 15 martie 1900, republicat in Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificarile ulterioare.
Art. 1676. - Cel ce e dator sa dea garantie, e liber sa dea un amanet sau alta asigurare, care sa se gaseasca suficienta pentru asigurarea creantei.
Art. 1677. - Garantul judecatoresc nu poate cere discutia*) averii debitorului principal.
*) Urmarirea.
Art. 1678. - Cel ce s-a facut garant numai pentru fidejusorul judecatoresc nu poate sa ceara discutia*) averii debitorului principal si a fidejusorului.
*) Urmarirea.
CAPITOLUL 4
Despre stingerea fidejusiunii
Art. 1679. - Obligatia ce naste din fidejusiune se stinge prin acele cauze prin care se sting si celelalte obligatii.
Art. 1680. - Confuziunea urmata intre datornicul principal si fidejusorul sau, prin erezirea*) unuia de catre altul, nu stinge actiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor.
*) Mostenirea.
Art. 1681. - Garantul se poate servi in contra creditorului de toate exceptiile datornicului principal inerente datoriei; insa nu-i poate opune acele ce sunt curat persoanele datornicului.
Art. 1682. - Cautionatorul se libereaza de garantia sa, cand nu poate sa intre in drepturile, privilegiile si ipotecile creditorului din cauza acestuia.
Art. 1683. - Daca creditorul primeste de buna voie un imobil sau alt lucru in plata datoriei principale, cautionatorul ramane liberat, chiar cand creditorul a fost evins din acel lucru.
Art. 1684. - Prelungirea termenului acordat de creditor in favoarea datornicului principal nu libereaza pe fidejusor de garantia sa, care poate in acest caz sa urmareasca pe debitor pentru plata.
Titlul XV
DESPRE AMANET
Art. 1685. - Amanetul este un contract prin care datornicul remite creditorului sau un lucru mobil spre siguranta datoriei.
Art. 1686. - Amanetul da creditorului dreptul de a fi platit din lucrul amanetului, cu preferinta inaintea altor creditori.
Ca sa rezulte preferinta se cere un act inregistrat in regula, ce sa enunte suma datorita, specia si natura lucrurilor amanetate sau o descriptie de calitate, greutatea si masura lor.
Facerea unui act inscris si inregistrat nu este neaparat decat cand datoria trece peste 250 lei.
Cu privire la inregistrarea actului de amanet, la care se refera art. 1686, a se vedea art. 710 si 719 Cod procedura civila - D.(L) 1228, Monitorul Oficial nr. 281 din 15 martie 1900, republicat in Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificarile ulterioare.
Art. 1687. - Preferinta aratata in articolul precedent nu se poate infiinta in privinta mobilelor necorporale, cum creantele mobiliare, decat prin un act in regula inregistrat si notificat debitorului creantei date in amanet.
1. A se vedea, de asemenea, Legea, nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 73 si 74).
2. A se vedea si nota de la art. 1396.
Art. 1688. - In toate cazurile insa, acest privilegiu nu subzista asupra amanetului decat cand s-a dat si a ramas in posesiunea creditorului sau unui al treilea ales de parti.
Art. 1689. - Creditorul, la caz de neplata, nu poate sa dispuna de amanet; are dreptul insa sa ceara de la judecator ca amanetul sa-i ramana lui, drept plata, si pana la suma datoriei, cu ale ei dobanzi, de se cuvine, dupa o estimatie facuta de experti, ori sa se vanza la licitatie.
E nula orice stipulatie prin care creditorul s-ar autoriza sau a-si apropia amanetul sau a dispune de dansul fara formalitatile sus-aratate.
Art. 1690. - Pana la expropriatiunea*) debitorului, de este sa se faca, el ramane proprietarul amanetului.
*) Executarea silita, potrivit art. 1824-1836 Cod civil.
Art. 1691. - Creditorul raspunde dupa regulile stabilite la titlul: Despre contracte si obligatii in genere, de pierderea sau stricaciunea amanetului provenita din culpa sa.
Asemenea si debitorul trebuie sa intoarca creditorului toate spezele utile si cele necesare facute pentru conservarea amanetului.
Art. 1692. - Daca s-a dat drept amanet o creanta ce produce dobanzi, creditorul trebuie sa tina in seama aceste dobanzi asupra dobanzilor ce ar fi datorite.
Daca datoria, pentru a carei siguranta s-a dat amanet o creanta, nu produce ea insasi dobanzi, atunci dobanzile creantei amanetate se tin in seama asupra capitalului datoriei.
Art. 1693. - Daca creditorul abuza de amanet, debitorul poate sa ceara ca acel amanet sa se puna sub sechestru.
*) Cu privire la sechestru, a se vedea art. 596 Cod procedura civila - D.(L) 1228, Monitorul Oficial nr. 281 din 15 martie 1900, republicat in Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificarile ulterioare.
Art. 1694. - Debitorul nu poate pretinde restitutiunea amanetului decat dupa ce a platit in intreg capitalul, dobanzile si spezele datoriei pentru a carei siguranta s-a fost dat amanetul.
Daca acelasi debitor ar fi facut o alta datorie catre acelasi creditor dupa traditiunea amanetului, si o asemenea datorie ar fi devenit exigibila inainte de plata primei datorii, creditorul nu va putea fi constrans sa libereze amanetul mai inainte de a se fi platit ambele creante, chiar cand nu s-ar fi stipulat de a subordona amanetul la plata datoriei a doua.
Art. 1695. - Amanetul este nedivizibil, desi datoria este divizibila, intre erezii debitorului, ori intre aceia ai creditorului.
Eredele debitorului ce si-a platit partea sa de datorie, nu poate cere restitutiunea partii sale de amanet atat timp cat datoria nu este platita in intregul ei.
Si viceversa, eredele creditorului care si-a primit partea sa de datorie, nu poate sa restituie amanetul cu daunarea coerezilor sai inca neplatiti.
Art. 1696. - Dispozitiile precedente nu se aplica in materie de comert, nici la casele de imprumut pe amanet, in privinta carora se va urma dupa legile si regulamentele relative la dansele.
Titlul XVI
DESPRE ANTICREZA
Art. 1697-1703. - (Abrogate prin art. 4 al Legii contra camerei din 2.IV.1931).
Titlul XVII
DESPRE TRANZACTIE
Art. 1704. - Tranzactia este un contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce poate sa nasca.
Art. 1705. - Tranzactia trebuie sa fie constatata prin act scris.
Art. 1706. - Tranzactie pot face numai acei ce pot dispune de obiectul cuprins in ea.
Acei insa ce nu pot dispune de obiectul cuprins in tranzactie, nu pot transige decat in formele stabilite de legi speciale.
A se vedea:
- Codul familiei - Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificarile ulterioare (art. 105, 129, 133 si 147);
- Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, in Monitorul Oficial nr. 98 din 8 august 1990 (art. 5 alin. 3).
Art. 1707. - Se poate transige asupra unei actiuni civile ce deriva din o infractiune.
Art. 1708. - In tranzactie se poate stipula o penalitate contra celui ce nu se va tine de dansa.
Art. 1709. - Tranzactiile se marginesc numai la obiectul lor; renuntarea, facuta in toate pretentiile si actiunile, cuprinde numai ceea ce se reporta la pricinile, asupra carora a urmat tranzactie.
Art. 1710. - Tranzactia nu se intinde decit asupra pricinilor de care trateaza, fie intentia partilor manifestata prin expresii speciale sau generale, ori rezulte ca ca o consecinta necesara din ceea ce s-a expres*).
*) Exprimat.
Art. 1711. - Tranzactiile au intre partile contractante puterea unei sentinte neapelabile*).
*) Hotarare judecatoreasca definitiva.
Art. 1712. - Este admisibila actiunea de nulitate contra unei tranzactii, pentru eroarea asupra persoanei sau obiectului in proces.
Art. 1713. - Asemenea se poate ataca tranzactia facuta spre executarea unui titlu nul, afara numai cind partile ar fi tratat expres despre nulitate.
Art. 1714. - Tranzactia facuta pe documente dovedite in urma de false este nula.
Art. 1715. - E asemenea nula tranzactia asupra unui proces finit prin sentinta neapelabila*), despre care partile sau una din ele n-aveau cunostinta.
Cand sentinta necunoscuta partilor ar fi inca apelabila, tranzactia va fi valida.
*) Hotarare judecatoreasca definitiva.
Art. 1716. - Cand partile au transigeat in genere asupra tuturor afacerilor ce ar putea sa existe intre dansele, documentele ce le-ar fi fost necunoscute lor in timpul tranzactiei si care s-ar fi descoperit in urma nu constituie un titlu de anularea tranzactiei, afara numai atunci cand ar fi fost ascunse prin fapta uneia din partile contractante.
Insa tranzactia va fi nula, cand ea nu ar cuprinde decit un singur obiect si s-ar dovedi, din documentele in urma descoperite, ca una din parti nu avea nici un drept asupra acelui obiect.
Art. 1717. - Invederata greseala in socoteli, urmata la facerea tranzactiei, nu pagubeste pe nici una din parti, si trebuie sa se repare.
Titlul XVIII
DESPRE PRIVILEGII SI IPOTECI
CAPITOLUL 1
Dispozitii generale
Art. 1718. - Oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare.
Art. 1719. - Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai, si pretul lor se imparte intre ei prin analogie*), afara de cazul cand exista intre creditori cauze legitime de preferinta.
*) Proportional cu valoarea creantelor respective.
Art. 1720. - Cauzele legitime de preferinta sunt privilegiile si ipotecile.
Art. 1721. - Cand un imobil, recolte, sau alte bunuri mobile vor fi fost asigurate in contra incendiului, sau in contra oricarui alt caz fortuit, suma ce se va datora de catre asigurator va trebui, daca nu va fi fost cheltuita in reparatia obiectului asigurat, sa fie afectata la plata creantelor privilegiate si ipotecare, dupa rangul fiecareia din ele.
Asemenea se va urma si cu orice despagubire va fi datorita de catre o a treia persoana, pentru pierderea totala sau deteriorarea obiectului insarcinat de un privilegiu sau ipoteca.
CAPITOLUL 2
Despre privilegii
Art. 1722. - Privilegiul este un drept, ce da unui creditor calitatea creantei sale de a fi preferit celorlalti creditori, fie chiar ipotecari.
Art. 1723. - Intre creditorii privilegiati, preferinta se reguleaza dupa diferitele calitati ale privilegiilor.
Art. 1724. - Creditorii privilegiati, care au acelasi rang, au deopotriva drept la plata.
Art. 1725. - Privilegiile tezaurului public*) si ordinea in care se exercita ele sunt regulate prin legi speciale.
Tezaurul public nu poate obtine un privilegiu in contra drepturilor persoanelor al treilea dobandite mai inainte.
*) Privilegiile creantelor statului.
A se vedea cu privire la imobilele inscrise in carti funciare:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 78);
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 5);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 5).
Art. 1726. - Privilegiile pot fi atat asupra mobilelor, cat si asupra imobilelor.
Sectiunea I
Despre privilegiile care se intind asupra mobilelor si imobilelor
Art. 1727. - Cheltuielile de judecata sunt privilegiate atat asupra mobilelor, cat si asupra imobilelor, in privinta tuturor creditorilor in interesul carora au fost facute.
A se vedea nota de la art. 1725.
Sectiunea II Despre privilegii asupra mobilelor
Art. 1728. - Privilegiile sunt sau generale, sau speciale asupra unor mobile.
& 1. Despre privilegii generale asupra mobilelor
Art. 1729. - Creantele privilegiate asupra tuturor mobilelor sunt cele mai jos aratate, si se exercita in ordinea urmatoare:
1. cheltuielile de judecata facute in interesul comun al creditorilor;
2. cheltuielile ingroparii in raport cu conditia si starea defunctului;
3. cheltuielile boalei celei de pe urma facute in curs de un an;
4. salariile oamenilor de serviciu pentru un an trecut si restul datoriei din anul curent;
salariul de 6 luni al calfelor de pravalie si salariul pe o luna al lucratorilor cu ziua;
5. pretul obiectelor de subsistenta date debitorului si familiei sale in curs de sase luni.
Cand valoarea imobilelor n-a fost absorbita de creantele privilegiate si ipotecare, parte din pretul lor ce mai ramane se va afecta cu preferinta la plata creantelor aratate din prezentul articol.
& 2. Despre privilegii asupra oarecaror mobile
Art. 1730. - Creantele privilegiate asupra oarecaror mobile sunt:
1. Chiriile si arenzile. Cand contractul este autentic sau are o data certa, proprietarul are privilegiul pentru toata chiria sau arenda pe anul curent, precum si pe tot timpul ce ramane a curge pana la expirarea contractului.
Cand contractul nu e autentic, sau nu are data certa, proprietarul are privilegiul numai pentru chiria sau arenda pe anul curent si pe anul viitor.
In cazul dintai, daca prin contractul de arendare sau inchiriere nu va fi fost expres prohibita subarendarea sau subinchirierea, ceilalti creditori ai debitorului pot reinchiria casa sau rearenda mosia pentru timpul ce mai ramane a curge dupa contract; dar sunt obligati de a plati proprietarului tot ce-i este datorit.
Obiectele asupra carora se exercita privilegiul sunt:
Pentru casa, toate mobilele din ea.
Pentru mosie, toata recolta anului curent, precum si tot ce serveste la exploatarea mosiei.
Acelasi privilegiu are loc pentru reparatiile locative si pentru tot ce priveste executia contractului.
Proprietarul poate sechestra mobilele care se afla in casa sa sau pe mosia sa, cand ele au fost duse in alt loc, fara consimtamantul sau, si proprietarul conserva privilegiul sau pe aceste mobile, intrucat timp le-a revendicat; adica, cand sunt in chestiune mobilele unei mosii, daca a facut cererea sa in termen de 40 zile, si cand sunt in chestiune mobilele unei case, in termen de 15 zile.
2. Sumele datorite pentru seminte sau pentru cheltuiala recoltei anului curent, asupra pretului acestei recolte, si sumele datorite pentru instrumente de exploatatiune, pe pretul acestor instrumente; in ambele aceste cazuri, cu preferinta chiar inaintea proprietarului mosiei pentru privilegiul arendei.
3. Creanta pe amanetul ce este in posesiunea creditorului.
4. Cheltuielile facute pentru conservarea lucrului.
5. Pretul pentru lucruri mobile neplatite, daca se afla inca in posesiunea debitorului, chiar si in cazul cand a cumparat cu termen de plata.
Daca vanzarea s-a facut fara termen de plata, vanzatorul poate chiar sa revendice obiectele vandute, pe cat timp se afla in posesiunea cumparatorului, si poate sa impiedice revinderea acelor lucruri, daca insa s-a facut cererea sa in termen de opt zile dupa tradarea*) lucrurilor, si daca lucrurile se afla inca tot in starea in care se gaseau la timpul tradarii lor. Pierderea actiunii de revendicare aduce cu sine si pierderea actiunii rezolutorie a contractului vanzarii, in privinta celorlalti creditori.
*) Predarea.
6. Creantele ce are un hangiu, in aceasta calitate, asupra efectelor voiajorilor, ce se afla in ospataria sa.
7. Creanta cheltuielilor de transport si a cheltuielilor accesorii asupra lucrului transportat, intrucat timp acela ce l-a transportat, il are in posesiunea sa, si in cele 24 ore ce vor urma tradarii lucrului la destinatarul sau, daca acesta din urma a conservat posesiunea lucrului.
8. Creantele rezultand din abuzuri si prevaricatiuni*) ale functionarilor publici, in exercitiul functiunii lor, asupra cautionamentului lor, precum si asupra dobanzilor ce ar fi produs acel cautionament.
*) Pagube de care functionarul de stat se face culpabil un exercitiul functiunii.
Art. 1730 pct. 8 a devenit inaplicabil prin abrogarea de catre Decretul nr. 23 din 13 aprilie 1951 a Legii din 31 iulie 1929 asupra contabilitatii publice si asupra controlului bugetului si patrimoniului public, care, prin art. 15, reglementa obligatia manuitorilor de bani si materiale publice de a depune garantii. A se vedea si Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor - Buletinul Oficial nr. 132 din 18 noiembrie 1969 (art. 10 si urm.).
& 3. Despre rangul privilegiilor asupra mobilelor, la caz de concurs intre ele
Art. 1731. - Cheltuielile de judecata vin inaintea tuturor creantelor in interesul carora au fost facute.
Art. 1732. - Cheltuielile facute pentru conservarea lucrului trec inaintea privilegiilor anterioare.
Ele trec in toate cazurile, chiar inaintea privilegiilor cuprinse la numerele 3, 4 si 5 ale articolului 1729.
Art. 1733. - Creditorul amanetar, hangiul si carausul sunt preferati vanzatorului unui obiect mobiliar, care le serveste de siguranta, afara de cazul cand ei, primind lucrul, au stiut ca pretul era inca datorit.
Privilegiul vanzatorului nu se exercita decat dupa acel al proprietarului casei sau mosiei, afara de cazul cand vanzatorul, la transportarea lucrurilor la locurile inchiriate, a facut cunoscut proprietarului ca pretul inca nu i s-a platit.
Art. 1734. - Sumele datorate pentru seminte sau pentru cheltuielile recoltei de peste an se platesc din pretul acestei recolte, si sumele datorite pentru ustensile, care servesc la exploatarea mosiei, din pretul acestor ustensile, cu preferinta in ambele aceste cazuri inaintea privilegiului proprietarului mosiei.
Art. 1735. - Privilegiul cheltuielilor de ingropare trece inaintea tuturor celorlalte privilegii.
Art. 1736. - Celelalte privilegii generale sunt primate de catre privilegiile speciale.
Sectiunea III Despre privilegii asupra imobilelor
Art. 1737. - Creditorii privilegiati asupra imobilelor sunt:
1. Vanzatorul pe imobilul vandut, pentru plata pretului. Daca s-au facut mai multe vanzari succesive, pentru care a ramas datorit pretul in total sau in parte, intaiul vanzator se prefera celui de-al doilea, cel de-al doilea celui de-al treilea si asa inainte.
2. Acei ce au dat banii care au servit la achizitia unui imobil. Trebuie insa sa fie constatat intr-un mod autentic, prin actul de imprumutare, ca suma era destinata a fi intrebuintata la aceasta; asemenea trebuie sa fie constatat prin chitanta vanzatorului ca plata pretului s-a facut cu banii imprumutati.
3. Coerezii, asupra imobilelor succesiunii, pentru garantia impartelii facute intre ei si a sumelor cu care a ramas dator unul catre altul.
4. Arhitectii, antreprenorii, pietrarii si alti lucratori intrebuintati pentru a zidi, a reconstrui, sau a repara edificii, canaluri sau alte opere, cu conditia insa ca prealabilmente sa se fi incheiat un proces-verbal de catre un expert numit de judecatoria in a carei raza teritoriala sunt situate edificiile, constatator starii si felului lucrarilor ce proprietarul va declara ca are de gand a face si numai in cazul cand acele lucrari ar fi fost primite cel mult in curs de sase luni, dupa terminarea lor, de catre expert asemenea numit de judecatorie. Dar privilegiul acesta nu poate trece niciodata peste valorile constatate prin al doilea proces-verbal, ci se va reduce la adaosul de valoare ce va fi existand la epoca alienarii imobilului, ca rezultat al lucrarilor executate.
5. Acei ce au imprumutat bani pentru a indemniza pe lucratori, se bucura de acelasi privilegiu, insa numai in cazul cand intrebuintarea acelor bani va fi constatata intr-un mod autentic prin actul de imprumutare, si prin chitanta lucratorilor, in modul in care s-a vorbit mai sus, despre acei care au imprumutat bani pentru achizitia unui imobil.
1. A se vedea, in legatura cu imobilele inscrise in cartile funciare:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 17, 31, 67-71);
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 2 si 3);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 3).
2. A se vedea dispozitiile normative citate in nota de la art. 1725.
Sectiunea IV Cum se conserva privilegiile
Art. 1738. - Intre creditori, privilegiile nu produc nici un efect, in privinta imobilelor, decat atunci cand ele s-au adus la cunostinta publica, prin inscriptie, si numai de la data acelei inscriptii in registrele notariatelor de stat, destinate pentru aceasta, dupa modelul determinat de lege, afara de singurele exceptii ce urmeaza.
A se vedea Codul de procedura civila, art. 715 alin. 1, art. 716 si 717 si notele de la art. 1737 si 1801.
Art. 1739. - Sunt scutite de formalitatea inscriptiei, creantele aratate la art. 1729.
Art. 1740. - Vanzatorul privilegiat conserva privilegiul sau prin transcriptia titlului care a transferat proprietatea cumparatorului, si care titlu constata ca i se datoreste intregul pret sau parte din el; asemenea si acela care a dat bani pentru cumpararea unui imobil, conform alineatului 2 de la art. 1737, conserva privilegiul sau prin transcriptia titlului care constata destinatia imprumutarii si trecerea asupra sa a tuturor drepturilor vanzatorului.
A se vedea de asemenea:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 67);
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 4);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 1 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 13).
Art. 1741. - Coeredele sau copartasul la o imparteala conserva privilegiul sau asupra bunurilor cuprinse in fiecare lot, sau asupra lucrului pus in licitatie, pentru tot ce are drept a reclama in aceasta calitate, prin inscriptia acestui privilegiu in termen de 60 zile socotite de la data actului de imparteala sau de la data adjudecarii prin licitatie; in cursul acestui timp nici o ipoteca nu poate fi constituita in prejudiciul coeredelui sau copartasului creditor, asupra nici unui bun care se gaseste cuprins in masa comuna.
A se vedea:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 68 si 69);
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 4);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 13).
Art. 1742. - Arhitectii, antreprenorii, pietrarii si alti lucratori intrebuintati pentru a zidi, a reconstrui sau a repara edificii, canaluri sau alte opere, si acei care au imprumutat, pentru a indemniza pe persoanele de mai sus, cu bani a caror intrebuintare se consta conform alineatului 5 de la articolul 1737, conserva privilegiul lor prin inscriptia proceselor-verbale ale expertilor, mentionate la alineatul 4 al articolului 1737.
A se vedea:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 70 si 71);
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 4);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 13).
Art. 1743. - Creditorii si legatarii, care cer separatia patrimoniului defunctului, conserva privilegiul lor asupra imobilelor succesiunii in fata creditorilor erezilor sau reprezentantilor defunctului, prin inscriptia acestui privilegiu, in termen de sase luni de la data deschiderii succesiunii.
Inaintea expirarii acestui termen, nici o ipoteca stabilita de catre erezii sau reprezentantii defunctului asupra acelor bunuri spre prejudiciul creditorilor sau legatarilor succesiunii nu poate avea efect.
A se vedea:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 86 si 87);
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 15 si 16).
Art. 1744. - Cesionarii acestor diverse creante privilegiate exercita intru toate aceleasi drepturi, care le aveau si acei ce le-au cedat aceste creante.
A se vedea si Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 71 - 74).
Art. 1745. - Toate creantele privilegiate supuse la formalitatea inscriptiei, in privinta carora nu s-ar fi indeplinit conditiile prescrise pentru conservarea privilegiului, nu inceteaza cu toate acestea de a fi creante ipotecare; insa ipoteca, in privinta tuturor persoanelor al treilea, nu dateaza decat de la epoca inscriptiilor care vor trebui facute, dupa cum mai jos se va arata.
CAPITOLUL 3
Despre ipoteci
Art. 1746. - Ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligatii.
Ipoteca este din natura ei nedivizibila si subzista in intregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate, asupra fiecarui si asupra fiecarei portiuni din aceste imobile.
Dreptul de ipoteca se conserva asupra imobilelor in orice mana va trece.
Art. 1747. - Dreptul de ipoteca nu se poate constitui decat in cazurile si cu formele prescrise de lege.
Art. 1748. - Ipoteca este sau legala sau conventionala.
Art. 1749. - Ipoteca legala este aceea care ia nastere in virtutea unei dispozitii speciale a legii.
Ipoteca conventionala este aceea care ia nastere din conventia partilor, cu formele prescrise de lege.
Art. 1750. - Se pot ipoteca:
1. Imobilele care sunt in comert*), cu accesoriile lor, ce dupa lege se privesc ca imobile;
2. uzufructul asupra acestor imobile si accesorii.
*) In circuitul civil.
Art. 1751. - Mobilele nu pot fi ipotecate.
Art. 1752. - Nu se aduce nici o modificare prin acest codice dispozitiilor legale maritime, in privinta navelor si bastimentelor de mare.
Sectiunea I Despre ipotecile legale
Art. 1753. - Drepturile si creantele care se asigura de lege prin o ipoteca sunt:
1. ale femeilor maritate asupra bunurilor barbatului;
2. ale minorilor si interzisilor asupra bunurilor tutorelui;
3. ale statului, ale comunelor si stabilimentelor publice asupra bunurilor perceptorilor si administratorilor contabili.
1. Dispozitia art. 1753 pct. 1 a fost implicit abrogata, drept urmare a abrogarii art. 1233 - 1293 inclusiv Codul civil, prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare.
2. Dispozitia art. 1753 pct. 2 a fost abrogata prin art. 20 al Decretului nr. 32 din 31 ianuarie 1954.
3. A se vedea cu privire la ipotecile legale si dispozitiile din:
- Art. 902 alin. 2 din Codul civil;
- Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor - Buletinul Oficial nr. 132 din 18 noiembrie 1969 (art. 10 si urm.);
- Codul de procedura penala - Legea nr. 29, Buletinul Oficial nr. 145 - 146 din 12 noiembrie 1968, republicat in Buletinul Oficial nr. 58 - 59 din 26 aprilie 1973 cu modificarile ulterioare (art. 166 alin. 3 privind ipoteca luata ca masura asiguratorie in cursul procesului penal).
- Decretul-lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie (art. 12 alin. 1) publicat in Monitorul Oficial nr. 22 din 8 februarie 1990);
- Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata in Monitorul Oficial nr. 260 din 15 septembrie 1994.
& 1. Despre sigurantele femeilor maritate
Art. 1754-1761. - (Abrogate implicit drept urmare a abrogarii art. 1233 - 1293 privind regimul dotal, prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare).
& 2. Despre garantiile ce sunt obligati a da tutorii in interesele minorilor si interzisilor
Art. 1762 - 1767. - (Abrogate prin art. 20 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
& 3. Despre garantiile ce sunt obligati a da statului, comunelor si stabilimentelor publice, perceptorii si administratorii contabili
Art. 1768. - Ipoteca legala a statului, a comunelor si a stabilimentelor publice asupra bunurilor perceptorilor si administratorilor publici, nu se poate stabili decat asupra bunurilor prezente, iar nu si a celor viitoare.
A se vedea nota 3 de la art. 1753.
Sectiunea II Despre ipotecile conventionale*)
*) In ce priveste imobilele supuse regimului de carte funciara a se vedea si Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 64 - 66 si art. 72 - 77).
Art. 1769. - Cine are capacitatea de a instraina un imobil, poate a-l si ipoteca.
A se vedea, de asemenea, nota de la art. 475.
Art. 1770. - Acei care au asupra unui imobil un drept suspens prin o conditie, sau rezolubil in oarecare cazuri, sau supus la o actiune de resciziune, nu pot consimti decat o ipoteca supusa acelorasi conditii sau acelorasi resciziuni.
A se vedea de asemenea:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea depozitiunilor privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 31);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de publicitatea funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare (art. 11).
Art. 1771. - Bunurile minorilor si ale interzisilor nu pot fi ipotecate decat pentru cauzele si cu formele prescrise de legi.
A se vedea art. 105, 129 si 147 din Codul familiei.
Art. 1772. - Ipoteca conventionala nu va putea fi constituita decat prin act autentic.
Art. 1773. - Ipotecile consimtite in tara straina nu pot avea efect in Romania decat dupa ce actele prin care s-a consimtit ipoteca, se vor fi vizat de notarul de stat al notariatului de stat al situatiunii bunurilor si se va fi luat in inscriptie.
Acest notar va verifica daca actele de constituirea ipotecii unesc toate conditiile cerute de legile locului unde s-au facut spre a fi autentice.
Art. 1774. - Ipoteca conventionala nu este valabila daca, prin actul de constituire al ipotecii, nu se specifica anume natura si situatia fiecarui imobil al debitorului, asupra carui se consimte ipoteca creantei.
Art. 1775. - Bunurile viitoare ale debitorului nu pot fi obiectul unei ipoteci.
Art. 1776. - Ipoteca conventionala nu poate fi valabila decat atunci cand suma, pentru care ipoteca este constituita, va fi determinata prin act.
Daca creanta este conditionala se va mentiona conditia in inscriptie.
Art. 1777. - Ipoteca se intinde asupra tuturor amelioratiilor survenite in urma constituirii imobilului ipotecat.
Sectiunea III Despre rangul ipotecilor
