Divortul
Hotarare judecatoreasca data intr-o tara straina.
Sectia civila a Tribunalului Suprem
Decizia nr. 1626/1979 din 13/09/1979
K. E. domiciliata in orasul Bielefeld, R. F. Germania, a cerut ca, in conformitate cu art. 375 codul de procedura civila, sa se incuviinteze investirea cu formula executorie a sentintei de divort nr. 171 din 13 octombrie 1975 pronuntata de Tribunalul Bielefeld, privind desfacerea casatoriei dintre sus-numita si K.J., domiciliat in acelasi oras, casatorie inregistrata la starea civila a Consiliului popular al municipiului Iasi cu nr. 69502 din 19 iulie 1974.
In actiune a aratat ca s-a casatorit cu sus-numitul la starea civila din cadrul Consiliului popular al municipiului Iasi iar ulterior, prin sentinta mentionata, instanta judecatoreasca civila competenta din R. F. Germania a pronuntat desfacerea acestei casatorii, astfel ca este cazul a se investi cu formula executorie aceasta sentinta.
Tribunalul judetean Iasi, prin sentinta civila nr. 8 din 17 iunie 1978, a respins cererea.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, in esenta, ca legea si ordinea de drept romana exclud desfacerea casatoriei prin consimtamantul mutual al partilor, fara verificarea de catre instanta a motivelor temeinice de natura sa determine o atare finalitate; or din cuprinsul sentintei de divort pronuntate de Tribunalul din Bielefeld rezulta ca desfacerea casatoriei partilor a fost pronuntata numai pe baza marturisirilor acestora, astfel ca nu sunt indeplinite conditiile cerute de art. 375 alin. 2 codul de procedura civila.
Impotriva sentintei mentionate K.E., prin procuratorul T.M.E. a declarat recurs, sustinand, in esenta, ca in mod gresit i-a fost respinsa cererea de investire cu formula executorie a hotararii de divort mentionate.
Recursul este intemeiat.
Potrivit art. 375 alin. 2 codul de procedura civila, cererea pentru executarea in R. S. Romania a unei hotarari judecatoresti date intr-o tara straina se poate incuviinta numai daca instanta romana constata ca hotararea straina a fost data de un tribunal competent, a ramas definitiva, nu incalca legile de ordine publica din R. S. Romania si intre amandoua statele exista reciprocitate.
Existenta acestor conditii, constituind o chestiune de fapt, poate fi stabilita prin orice mijloc de proba, potrivit legii romane de procedura civila.
Intrucat reclamanta este cetateana romana, hotararea straina de divort privind pe aceasta tine de statutul civil al persoanei, urmand a se verifica daca regulile privind statutul personal al numitei, care o urmaresc pe aceasta chiar si cand ea se afla in strainatate, au fost respectate.
In speta, este necesar, deci, a se verifica daca din cuprinsul hotararii straine rezulta ca divortul s-a pronuntat prin consimtamantul mutual al partilor, deci pentru o cauza neprevazuta de legea romana, asa cum a retinut prima instanta.
Din cuprinsul sentintei pronuntate de Tribunalul Bielefeld, aflata in copie legalizata la dosar rezulta ca partile au fost audiate, in conformitate cu paragraful 619 codul de procedura civila al R. F. Germania si au marturisit vina lor, ambii renuntand la pretentia de a se stabili vinovatul si refuzand sa continue casatoria, astfel ca prin aceste marturisiri partile au distrus casatoria intr-o asemenea masura incat nu se mai poate conta pe refacerea ei in conformitate cu esenta acesteia.
Astfel fiind, se constata ca desfacerea casatoriei nu s-a pronuntat pe baza consimtamantului mutual al partilor ci instanta straina, in temeiul marturisirilor partilor, retinute ca dovezi – potrivit normelor de procedura din tara respectiva – a stabilit imposibilitatea continuarii casatoriei, motiv de divort prevazut si de legea romana.
Prin urmare, fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 375 alin. 2 codul de procedura civila, cererea trebuie admisa.
Neprocedand in acest mod, prima instanta a pronuntat o hotarare nelegala a carei modificare se impune in sensul admiterii cererii si incuviintarii executarii hotararii mentionate.