CAZUL GRANDE ORIENTE D'ITALIA DI PALAZZO GIUSTINIANI contra ITALIEI Interdictia impusa francmasonilor de catre o lege regionala de a candida la functii publice.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului
- Hotararea din 2 august 2001 (sectiunea IV) (Culegere 2001)
1. - Petitionara este o asociatie de obiedienta masonica italiana, care regrupeaza mai multe loji. Ea exista din anul 1805 si este afiliata Masoneriei Universale. Avand statutul unei asociatii de drept privat, nerecunoscuta in baza articolului 36 din Codul civil, ea nu are personalitate juridica. Ea si-a depus statutul pe langa un notar, unde documentul este accesibil oricui.
2. - Articolul 5 din legea regionala nr. 34 din 5 august 1996, care stabileste modalitatile si conditiile de prezentare a candidaturilor pentru nominalizari si desemnari in functii publice de resort din regiunea Marcia prevede, intre altele, ca nu le este permis candidatilor sa faca parte din masonerie.
3. - In cererea sa din 31 ianuarie 1997 adresata Comisiei, asociatia denunta violarea articolelor 11, 8, 9, 10, 14, 15 din Conventie, datorita adoptarii, in regiunea Marcia, a legii din 1996.
- Hotararea din 2 august 2001 (sectiunea IV) (Culegere 2001)
Curtea reaminteste ca articolul 11 se aplica asociatiilor, chiar si in cazul in care activitatile lor trec in ochii autoritatilor nationale ca aducand atingere structurilor constitutionale ale unui stat si cerand niste masuri restrictive.
Acest rationament este cu atat mai valabil pentru o asociatie care, in mod asemanator cu petitionara, nu este banuita ca ar aduce o asemenea atingere. In plus, si mai ales, masura litigioasa ii poate provoca un prejudiciu petitionarei, anume o pierdere a unor membri si a prestigiului.
Exista deci o ingerinta in libertatea de asociere, in asa fel incat petitionara este indreptatita sa se pretinda victima a violarii invocate. Curtea respinge astfel exceptia ridicata de guvern in aceasta privinta (unanimitate).
5. - Ingerinta aceasta e oare justificata in lumina primei fraze a paragrafului 2 din articolul 11?
Ea era prevazuta prin lege, din moment ce se baza pe o lege regionala.
Ea urmarea, potrivit guvernului, sa "linisteasca" opinia publica, intr-un moment in care se discuta intens despre rolul pe care anumiti membri ai francmasoneriei l-au avut in viata tarii. Curtea admite deci ca respectiva ingerinta urmarea protectia securitatii nationale si apararea ordinii.
In schimb, Curtea conchide ca interdictia incriminata, oricat de minima ar putea fi pentru petitionara, nu era necesara intr-o societate democratica. Desigur, numarul membrilor, efectivi sau potentiali, ai asociatiei petitionare, care pot fi confruntati cu dilema de a alege intre apartenenta la masonerie si participarea la o competitie pentru functiile vizate prin articolul 5 al legii din 1996, nu poate fi important in raport cu numarul total al membrilor asociatiei.
Prejudiciul pe care petitionara l-ar putea suferi este deci redus. Cu toate acestea, estimeaza Curtea, libertatea de asociere este atat de importanta incat ea nu poate suferi vreo limitare oarecare, nici chiar pentru o persoana candidata la o functie publica, in masura in care cel interesat nu comite el insusi, datorita apartenentei la asociatie, nici un act reprobabil. Pe de alta parte, este evident ca asociatia are de suportat repercursiunile deciziilor membrilor sai.
6. - Interdictia incriminata era oare justificata de a doua faza a paragrafului 2 al articolului 11?
Curtea considera ca ea era "legitima". Intr-adevar, situatia juridica era indeajuns de clara pentru a-i permite petitionarei sa-si regleze conduita, iar conditia de previzibilitate era indeplinita, petitionara neavand posibilitatea de a ataca in justitie constitutionalitatea articolului 5 al legii din 1996.
In ceea ce priveste posturile despre care este vorba in aceasta dispozitie, ele nu faceau parte din organigrama regionala, ci se incadrau in alte doua categorii: cea a organizatiilor regionale si cea care preciza numirile si desemnarile revenind consiliului regional. Ele ieseau, deci, din cadrul "administratiei statului", o notiune care cheama la o interpretare ingusta.
Pe scurt, ingerinta litigioasa nu isi gaseste justificarea nici in a doua faza a paragrafului 2. S-a petrecut, deci, o violare a articolului 11 (unanimitate).
7. - Curtea nu considera necesar sa examineze separat invinuirile bazate pe articolele 13 si 14 ale Conventiei (unanimitate), deoarece ele se leaga de aceleasi fapte ca acelea examinate in baza articolului 11.
8. - Ea considera ca insasi constatarea violarii este suficienta pentru a repara dauna reclamata de petitionara si ii acorda acesteia suma de 10.000.000 LIT pentru cheltuieli de judecata (unanimitate).
__________
Traducere facuta de INSTITUTUL ROMAN PENTRU DREPTURILE OMULUI, prin:
- Avocat dr. Ionel Olteanu, Ambasador Coriolan Atanasiu, Cercetator stiintific Irina Patralius.
