Hartuirea sexuala si violul fara urme fizice -

- politistii, procurorii, avocatii si judecatorii,

considera ca sunt acuzatii greu de probat

O incitanta dezbatere cu judecatori, avocati, procurori si politisti despre cine cistiga in cazul unui proces in care nu exista decit cuvintul unuia impotriva cuvintul altuia.

Cum ati putea demonstra ca o persoana v-a facut un rau daca nu aveti martori sau dovezi? Singura arma ar fi cuvintul dumneavoastra impotriva cuvintului celuilalt. Numai ca doar "cuvintul" nu este de ajuns, in fata judecatorilor, pentru a cere pedepsirea faptuitorului.

In aceasta situatie va ramin doua posibilitati. Ori "inghititi" agresiunea colegului, in lipsa de probe, ori va dati peste cap sa faceti rost de dovezi.

Concluziile au fost trase dupa ce politisti, procurori, avocati si judecatori au fost solicitati sa analizeze doua fapte penale care se consuma in genere fara martori sau alte probe:

·        hartuirea sexuala  

·        violul fara urme fizice.

Politistii si procurorii au insistat pe obtinerea de probe incriminatorii, in caz contrar dosarul inchizindu-se in favoarea invinuitului.

Avocatii si judecatorii sint insa convinsi ca orice fapta, indiferent de cit de ferita de ochii lumii ar fi fost, tot lasa "urme".

Hartuirea sexuala.

Cind o persoana se plinge de asa ceva, trebuie sa aiba o dovada cit de mica pentru a i se da crezare. "Nu exista posibilitatea de a se da finalitate unui astfel de dosar fara probe.

Este totusi imposibil sa nu fie procurate dovezi directe sau indirecte", a precizat avocata Carmen Bernic. Referindu-se la cazurile de hartuire sexuala, avocata ne-a prezentat cum lasa "urme" o astfel de situatie. "O femeie, daca pateste asa ceva, se confeseaza, spune unei prietene sau unei colege ce a patit. Poate fi urmarita conduita ei in prezenta hartuitorului. In cele din urma, poate sa inregistreze convorbirea. Deci, tot se poate obtine ceva", a precizat Carmen Bernic.

Avocata Maria Bazdara a fost si ea categorica. "Reclamatia care nu are probe de sustinere se respinge. Este regula: cel acuzat beneficiaza de prezumtia de nevinovatie.

Cind acuzi pe cineva, trebuie sa ai si dovezi ca sa fii crezut", a spus Maria Bazdara. "Daca este vorba de hartuire sexuala", a continuat ea, "si nu ai martori, inregistrari, scrisori sau alte probe, trebuie sa arati macar care este scopul unei asemenea actiuni. Adica, daca nu i-ai facut pe plac hartuitorului, nu ai obtinut ceva ce ti se cuvenea". Din punctul de vedere al avocatei, hartuirea sexuala se poate demonstra fie foarte greu, fie foarte usor. "Cale de mijloc nu exista", este convinsa Maria Bazdara.

Purtatorul de cuvint al Curtii de Apel, magistrat Aurel Dublea, sustine ca in instanta nu au ajuns dosare fara probe. "Nu am avut situatii in care sa fie numai cuvintul unei parti impotriva cuvintului celeilalte. Daca nu au fost probe directe, s-au cerut probe indirecte. Se iau declaratii succesive, mai ample. Daca inventezi ceva, pina la urma tot esti prins cu minciuna", este convins Aurel Dublea.

Violul

In cazurile de viol, discutiile au fost mai aprinse. "Violul presupune o infractiune prin violenta, in urma careia ramin urme fizice. Daca nu exista vinatai, se ia in calcul proportionalitatea de virsta. De exemplu, o tinara de 24 de ani nu stiu cite sanse ar avea sa fie crezuta cind sustine ca a fost violata de un batrin de peste 80 de ani.

Daca cei doi au virste apropiate, se verifica conjunctura faptei: unde se presupune ca a avut violul, acasa la el, la ea, daca era noapte sau zi, ce cautau amindoi in acel loc etc.", a enumerat Carmen Bernic cum se verifica un viol.

"Medicina legala a stabilit clar ca un viol lasa intotdeauna urme", a fost categorica avocata Maria Aldea. In schimb, cind a fost vorba de un viol sub amenintare, atunci cind de frica vreunui cutit fata nu a opus rezistenta, avocata a recunoscut ca astfel de cazuri "sint foarte greu de probat".

Fara probe, invinuitul are cistig de cauza.

Cind apar astfel de situatii la Parchet, procurorii pun mare pret pe dovezi pentru a inchide dosarul. "Atunci cind sint doar declaratii contradictorii, se incearca administrarea de probe. Daca nu se reuseste administrarea altor probe, dosarul se inchide in favoarea inculpatului sau invinuitului", ne-a declarat purtatorul de cuvint al Parchetului de pe linga Judecatoria Iasi, procurorul Daniel Horodniceanu. El spune ca exista un principiu de drept roman in acest sens: "in dubio pro reo", care se traduce "indoiala ajuta intotdeauna inculpatului".

"Totul se argumenteaza de la speta la speta, nu exista retete. Este o chestiune de apreciere din partea magistratului si de administrarea probatoriului", considera prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe linga Tribunalul Iasi, C. P. Cu alte cuvinte, procurorul trebuie sa "citeasca" oamenii pe care ii are in fata, sa intuiasca ceea ce s-a intimplat si sa caute probe in acest sens.

Indiciile nu sint de ajuns pentru acuzarea unui om

Procurorul R. M., de la Parchetul de pe linga Judecatoria Iasi, a intilnit multe cazuri in care avea doar declaratii contradictorii. "Avem de-a face, in asemenea cazuri, cu contradictorialitatea probatoriului. In anumite cauze, cum ar fi violul sau actele de violente fizice ori verbale, probatoriul este greu de administrat in favoarea persoanei vatamate din cauza cadrului intim in care se desfasoara de obicei aceasta fapta. Mai ales daca este reclamata o fapta ce s-ar fi comis fara prezenta unor martori, este greu de realizat probatoriul".

Aflati in aceasta situatie, magistratii trebuie sa se ghideze in ancheta dupa profilul moral al faptuitorului, dupa credibilitatea victimei sau dupa alte indicii colaterale. Totusi, acestea vor ramine numai indicii, pentru ca un om poate fi pus sub acuzare si trimis in judecata numai daca exista probe temeinice impotriva sa.

Sounalet - prins cu declaratii, Treptow - cu poze

Un exemplu de "razboi al declaratiilor" a fost cazul francezului Michel Sounalet, care a fost judecat pentru relatii sexuale cu minori si perversiuni sexuale.

Acest caz este probat in totalitate cu depozitii ale victimelor si ale partilor vatamate. Desi nu a fost usor pentru magistrati sa probeze numai din declaratii comiterea acestor infractiuni, spusele martorilor si copiilor abuzati se completau una pe alta, iar materialul probator a fost realizat, spun procurorii, cu succes.

Cazul "Treptow" a fost mult mai usor de instrumentat, pentru ca, pe linga declaratiile victimelor, anchetatorii au obtinut casete video si fotografii. De altfel, pus in fata acestor probe, americanul a recunoscut ceea ce i s-a imputat.

Cum sint verificate plingerile

Potrivit politistilor, asemenea cazuri exista numai din punct de vedere teoretic. Practic, este aproape imposibil ca, in decursul unei anchete, sa nu apara si alte elemente in afara de cuvintul partilor implicate.

In conditiile in care o persoana vine la Politie si face o plingere impotriva altei persoane, politistii sint obligati sa verifice in primul rind daca plingerea este intemeiata. In conditiile in care din primele verificari reiese ca reclamantul a avut motive sa faca plingerea, politistii incep ancheta.

In prima faza sint audiati reclamantul si persoana reclamata. In conditiile in care declaratiile acestora se contrazic, politistii cauta alte persoane sau alte indicii care sa intareasca spusele unuia sau a celuilalt. Daca nu sint gasite asemenea persoane sau indicii, anchetatorii isi extind cercetarile.

Detectorul de minciuni

"Incepem prin a-i verifica pe cel care a reclamat si pe cel care a fost reclamat. Luam legatura cu alte persoane din anturajul lor, pentru a ne face o idee despre credibilitatea fiecaruia. Daca nici dupa aceasta verificare nu ajungem la o concluzie, ceea ce practic este putin posibil, mai exista si metoda detectorului de minciuni.

Aceasta nu este o proba in instanta, dar noua ne este de ajutor pentru ca putem sa ne facem o idee despre cel care minte si despre cel care spune adevarul", ne-a declarat un politist care lucreaza la cercetari penale.

In practica politistilor, cazurile de acest gen sint foarte rare. De obicei, pe parcursul anchetei apar elemente noi, care intaresc una din declaratiile partilor implicate. In conditiile in care intr-o ancheta nu se ajunge la o concluzie clara, politistii propun Parchetului o solutie de compromis, si anume sistarea anchetei pina la aparitia unor noi probe care sa intareasca una din cele doua declaratii contradictorii date de reclamant si de persoana reclamata.

Decit un nevinovat la puscarie, mai bine noua vinovati in libertate.

Grija cea mare pentru procurarea de dovezi este generata de teama de a nu fi pedepsite aiurea persoane care nu au nici o vina. "Daca s-ar da crezare din start oricarei reclamatii, s-ar pune in pericol siguranta oamenilor. De exemplu, eu am pica pe cineva, depun la politie o plingere ca mi-a facut un rau si atunci ar urma pentru acesta zile negre, chiar daca nu mi-a facut nimic. Decit un nevinovat la puscarie, mai bine noua vinovati in libertate. Si fiti fara grija, ca cei vinovati tot vor ajunge sa plateasca pentru ceea ce au facut", a concluzionat un avocat.