Plângerea la contravenţie
Reglementarea contravenţiilor a fost realizată prin O. G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002. Potrivit art. l din lege, constituie contravenţie, fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată ca atare prin lege, prin hotărâre a Guvernului sau hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean.
Sancţiunile contravenţionale principale sunt:
· avertismentul,
· amenda,
· obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
Avertismentul
constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale. Acesta este o sancţiune morală şi intervine în cazurile în care fapta e de mică importanţă, de gravitate redusă, iar agentul constatator apreciază că acela care a săvârşit-o nu o va mai repeta chiar fără aplicarea unei amenzi.
Avertismentul;
· poate fi aplicat şi dacă legea contravenţională specială nu-l prevede în mod expres,
· poate fi executat atunci când contravenientul este prezent,
· sancţiunea se aplică de agentul constatator prin adresarea lui orală, iar în celelalte cazuri prin comunicarea procesului verbal de contravenţie.
· daca este aplicat de instanţă comunicarea acestuia se face prin încunoştinţare scrisă.
·
Amenda contravenţională
are un caracter administrativ,
Sumelor provenite din amenzi contravenţionale se fac venit la bugetul de stat în cotă de 75%, diferenţa revenind autorităţii din care face parte agentul constatator, cu excepţia celor provenite din amenzile aplicate în temeiul hotărârilor autorităţilor administraţiei publice locale, care se fac venit la bugetul local respectiv.
Sancţiunea de obligare la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii pot fi stabilite numai prin lege şi numai pe o durată ce nu poate depăşi 300 de ore, şi se stabilesc întotdeauna alternativ cu amenda (art. 9).
După ce organul constatator apreciază că sancţiunea amenzii este neîndestulătoare, încheie procesul verbal de constatare şi-l înaintează în cel mult 48 de ore judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia
Instanţa poate aprecia că se impune obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, dacă persoana care a săvârşit contravenţia este de acord.
Aplicarea acestei sancţiuni precum şi exercitarea căilor de atac locul şi modalitatea de executare a sancţiunilor se fac potrivit dispoziţiilor cuprinse în legile speciale. Minorul, care nu a împlinit 16 ani, nu poate fi sancţionat cu obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
Alături de sancţiunile contravenţionale principale, legea stabileşte prin art. 5 şi sancţiunile complimentare care sunt:
1. confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii;
2. suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;
3. închiderea unităţii; blocarea contului bancar;
4. suspendarea activităţii agentului economic; retragerea licenţei sau avizului pentru anumite operaţiuni de comerţ exterior, temporar sau definitiv;
5. desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în stare iniţială.
Caracterul contravenţional al faptei este înlăturat potrivit art. 11, în cazul;
1. stării de necesitate,
2. constrângerii fizice sau morale,
3. cazului fortuit,
4. iresponsabilităţii,
5. beţiei involuntare complete,
6. erorii de fapt,
7. legitimei apărări,
8. precum şi infirmităţii dacă are legătură cu fapta săvârşită.
Toate aceste cauze trebuie însă constatate numai de instanţa de judecată. De asemenea, nu răspunde contravenţional, minorul sub 14 ani, iar pentru cei care au împlinit 14 ani minimul şi maximul amenzii se reduc la jumătate.
Potrivit art. 13 se prevede un termen de prescripţie general pentru aplicarea oricărei sancţiunii contravenţionale, de 6 luni de la data săvârşirii faptei. În cazul contravenţiilor continui (contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp) acest termen începe să curgă de la data constatării faptei. Dacă fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior se stabileşte că ea este contravenţie, prescripţia aplicării sancţiunii nu curge pe tot timpul cât, cauza s-a aflat în faţa organelor de cercetare sau în faţa instanţei, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului de 6 luni. Totuşi prescripţia operează, dacă sancţiunea nu a fost aplicată în termen de 1 an de la data săvârşirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel.
În ce priveşte prescrierea executării sancţiunii, aceasta nu se aplică decât în cazul amenzii Astfel executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie, dacă procesul verbal nu a fost comunicat contravenientului, în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii. De asemenea, indiferent dacă procesul verbal a fost comunicat în termen de o lună, executarea sancţiunii amenzii se prescrie într-un termen de 3 ani de la data aplicării sancţiunii, chiar dacă s-a exercitat căile de atac asupra procesului verbal.
Contravenţia se constată printr-un proces verbal, încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ, care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic, agenţi constatatori (art. 15).
Pot fi agenţi constatatori:
1. primarii,
2. ofiţerii şi subofiţerii de poliţie,
3. precum şi alte persoane prevăzute în legile speciale.
Cu privire la datele cuprinse în procesul verbal, numai lipsa unora dintre acestea atrage nulitatea procesului verbal. Această nulitate este una absolută şi se poate constata şi din oficiu de către instanţă.
De asemenea, la cererea contravenientului, agentul constatator are obligaţia de a consemna în procesul verbal obiecţiunile sale cu privire la conţinutul acestuia, acestea fiind consemnate distinct în procesul verbal la rubrica alte menţiuni, sub sancţiunea nulităţii acestuia [art. 16 alin. (7)]. Ori de câte ori din cuprinsul procesului verbal, sau din probele administrate, reiese că, contravenientul a avut obiecţiuni la procesul verbal, iar acestea nu au fost menţionate distinct, la rubrica alte menţiuni, se va aplica sancţiunea anulării procesului verbal.
Contravenientul are obligaţia de a se legitima, în cazul refuzului, agentul constatator putând apela la ofiţerii şi subofiţerii de poliţie, jandarmi, sau gardieni publici. Procesul verbal trebuie semnat pe fiecare pagină de cel care îl încheie şi de contravenient; dacă acesta din urmă nu este de faţă, sau refuză să semneze, agentul constatator menţionează aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor.
Aplicarea sancţiunii se face tot de către agentul constatator, dacă actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede altfel (art. 21). Dacă agentul constatator nu are dreptul să aplice sancţiunea, procesul verbal se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancţiunea, caz în care, aceasta se va aplica prin rezoluţie scrisă pe procesul verbal, în cazul în care prin săvârşirea contravenţiei s-a cauzat şi o pagubă se poate stabili de agentul constatator şi despăgubirea (art. 23).
După încheierea procesului verbal de contravenţie, acesta se va comunica în copie, contravenientului, părţii vătămate, şi persoanei juridice căreia aparţin lucrurile confiscate, în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancţiunii, iar nerespectarea acestui termen va atrage prescripţia executării sancţiunii.
Calea de atac împotriva procesului verbal de contravenţie, este plângerea (art. 31) care trebuie făcută în termen de 15 zile de la înmânarea sau comunicarea acestuia, plângerea însoţită de procesul verbal de contravenţie se depune la organul din care face parte agentul constatator, care este obligat să o primească şi să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens, urmând a fi trimisă de îndată instanţei competente.
Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, care este scutită de taxa de timbru, este Judecătoria în a cărei raza teritorială a fost săvârşită contravenţia.
Partea vătămată poate face plângere doar în ce priveşte despăgubirea, iar celui căruia îi aparţin lucrurile confiscate, numai în ce priveşte măsura confiscării.
Plângerea contravenientului suspendă executarea procesului verbal de contravenţie, în timp ce, plângerea persoanei vătămate şi a celui care este proprietarul lucrurilor confiscate, suspendă executarea numai în ce priveşte despăgubirea, respectiv confiscarea.
Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral, iar recursul suspendă executarea hotărârii.
