Cererea de recunoastere in Romania si investirea cu formula executorie a hotararii pronuntate de Curtea de Arbitraj a Camerei de Comert International din Paris, prin care Societatea Comerciala "Geomin" S.A. a fost obligata sa plateasca reclamantei mai multe sume cu titlu de comision, despagubiri si cheltuieli de judecata.

Sectia comerciala a Curtii supreme de justitie

Decizia nr. 725/1996 din 21/05/1996

 Reclamanta Libra International Company Khartoum Sudan a chemat in judecata pe paratele Societatea Comerciala "Geomin" S.A. Bucuresti si Societatea Comerciala "Rompetrol" S.A. Bucuresti, in calitate de succesoare ale fostei Intreprinderi de Comert Exterior si Cooperare Economica Rompetrol-Geomin (ulterior scindata in doua societati) pentru ca, in contradictoriu cu acestea, instanta sa dispuna recunoasterea in Romania si investirea cu formula executorie a hotararii pronuntate de Curtea de Arbitraj a Camerei de Comert International din Paris, prin care Societatea Comerciala "Geomin" S.A. a fost obligata sa plateasca reclamantei mai multe sume cu titlu de comision, despagubiri si cheltuieli de judecata.

   In drept, reclamanta a invocat dispozitiile Legii nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat, precum si cele ale Conventiei de la New York din 1958 pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine, la care Romania a aderat prin Decretul nr. 186/1961.

   Tribunalul Municipiului Bucuresti – Sectia Comerciala a respins exceptia de prescriptie privind executarea hotararii pronuntate la 22 mai 1990 de catre Curtea de Arbitraj a Camerei de Comert International din Paris si pe fond a admis cererea formulata de reclamanta si in consecinta a dispus recunoasterea si incuviintarea investirii cu formula executorie a hotararii arbitrale mentionate pe teritoriul Romaniei.

   Paratele au declarat apel, care a fost admis si s-a schimbat sentinta in sensul ca s-a respins actiunea fata de parata Societatea Comerciala "Rompetrol" S.A. Bucuresti, fiind mentinuta hotararea numai fata de parata Societatea Comerciala "Geomin" S.A. Bucuresti, care a preluat, in urma divizarii, activul si pasivul fostei Societati Comerciale "Rompetrol-Geomin".

   Parata Societatea Comerciala "Geomin" S.A. Bucuresti a declarat recurs, sustinand in esenta ca solutia este gresita intrucat a fost respinsa nejustificat exceptia de prescriptie a dreptului la actiune, iar pe fond ca hotararea straina nu indeplinea conditiile cerute de dispozitiile Legii nr. 105/1992, pentru a fi recunoscuta si a se incuviinta executarea silita a acesteia pe teritoriul Romaniei.

   Recursul nu este fondat, intrucat corect instanta de apel a retinut ca termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita in temeiul unui titlu este de 3 ani, conform art. 6 din Decretul nr. 167/1958, astfel ca reclamanta a formulat cererea inauntrul acestui termen. Sustinerea ca opereaza termenul de prescriptie de 2 ani prevazut de dispozitiile art. 952 din Codul comercial, nu este intemeiata, deoarece acest text se refera la prescriptia dreptului material la actiune a mijlocitorilor pentru plata drepturilor lor de mijlocire, reglementand o materie straina de speta.

   Cu privire la criticile solutiei pe fond, se retin urmatoarele:

   Potrivit dispozitiilor art. 166 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat, pentru ca o hotarare straina sa fie recunoscuta de plin drept in Romania, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

   – hotararea sa fie definitiva, potrivit legii statului unde a fost pronuntata;

   – instanta care a pronuntat-o sa fi avut, potrivit legii nationale, competenta sa judece procesul;

   – sa existe reciprocitate in ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si statul instantei care a pronuntat hotararea.

   Examinand hotararea straina, in raport cu dispozitiile legale mentionate, se constata ca justificat instanta de apel a retinut ca motivele invocate au fost considerate formale, intrucat din dosar a rezultat ca instanta a fost competenta fiind aleasa prin clauza compromisorie reprodusa in actul de misiune (investire), prin care s-a prevazut ca hotararea arbitrajului este obligatorie si executorie pentru ambele parti, situatie care rezulta si din dispozitiile art. 24 din Regulamentul Curtii Internationale de Arbitraj, care statueaza ca prin acceptarea arbitrajului acestei instante se considera ca partile renunta la dreptul de a face recurs, deci recunosc caracterul definitiv al hotararii.

   In ce priveste reciprocitatea, s-a considerat ca aceasta rezulta din dispozitiile Decretului nr. 186/1961, prin care Romania a aderat la Conventia de la New York la care Franta aderase anterior.

   Critica privind faptul ca hotararea nu este supralegalizata, conditie ceruta de art. 162 din legea mentionata, nu poate fi primita deoarece din examinarea acesteia rezulta ca au fost respectate si aceste cerinte legale, intrucat hotararea a fost depusa in copie autentificata fiind legalizata de Secretarul General al Curtii a carei semnatura a fost certificata de Curtea Internationala de Arbitraj din Paris, deci hotararea indeplineste si aceasta conditie.

   Critica privind actiunea reclamantei, care nu s-a referit la fazele pe care trebuie sa le parcurga hotararea straina pentru a fi recunoscuta, este neintemeiata intrucat Curtea de Apel a retinut ca din moment ce cererea reclamantei a avut ca obiect recunoasterea si investirea cu formula executorie a hotararii, instanta de fond a fost investita cu solutionarea litigiului pana la finalizarea acestuia, care presupune obtinerea titlului in conditiile art. 177 din Legea nr. 105/1992 si executarea silita a hotararii straine.

   In consecinta, recursul a fost respins ca nefondat.

   __________

   Publicata in "Dreptul" nr. 6/1997.