Rolul asociatului în firmă. Drepturile și obligațiile acestuia. Cum pot avea loc schimbări în acționariatul unei societăți.

În ultimii ani România se confruntă din ce în ce mai mult cu o criză a forței de muncă în anumite industrii astfel încât mulți antreprenori sunt nevoiți să angajeze personal din afara țării.

Din acest motiv Ministerul Muncii a propus, pentru anul 2024, un contingent de 140.000 de lucrători străini nou admişi pe piaţă, pentru a acoperi deficitul de forţă de muncă înregistrat în domenii precum cel al construcţiilor de clădiri, de drumuri, în restaurante, transporturi rutiere, hoteluri, panificaţie ș.a.

La nivel global, migrația forței de muncă, reprezintă un fenomen normal și are loc între toate statele lumii. Cea mai accentuată formă a migrației este reprezentă însă de locuitorii țărilor sărace care, în căutarea unui trai mai bun, aleg să muncească în țări mai dezvoltate economic care le oferă posibilitatea de a avea un salariu, de regulă, de cel puțin trei ori mai mare decât în țara de origine.

Din acest motiv și în România a luat amploare angajarea imigranților din Asia deoarece beneficiile angajării personalului străin depășesc de cele mai multe ori costurile aducerii acestor persoane pe teritoriul țării.

Avantajele angajării imigranților

Majoritatea antreprenorilor care au angajat personal străin spun că angajarea imigranților are numeroase beneficii.

Aceștia precizează în primul rând că lucrătorii asiatici sunt dispuși să presteze munci pentru care nu mai găsesc angajați români.

De asemenea, în general, imigranții sunt persoane muncitoare și dedicate locului de muncă. Odată veniți în România aceștia încheie un contract de muncă pe minim un an de zile cu posibilitate de prelungire ceea ce oferă antreprenorului stabilitate și predictibilitate în desfășurarea activității.

În Asia exista o varietate foarte mare de angajați, atât calificați, cât și necalificați din care antreprenorii români pot alege ce își doresc după nevoile lor. Desființarea Școlilor de Arte și Meserii în anul 2009 de către guvernarea de la acea vreme a dus, în mod firesc, la o criză de „meseriași” în prezent, cum ar fi sudori, frezori, strungari, electricieni, instalatori etc.

Majoritatea muncitorilor calificați din România au plecat în Vestul Europei să lucreze pentru aceleași rațiuni pentru care lucrătorii asiatici vor sa emigreze la noi în țară. Fiind un deficit major de muncitori calificați antreprenorii sunt practic obligați să angajeze imigranți din moment ce nu pot oferi angajaților români salarii ca în Vestul Europei și nici nu au garanția că, odată format un angajat român într-o anumită meserie, acesta nu va pleca și el mai târziu să lucreze în afara țării.

Imigranții, cu precădere cei din Asia, sunt obișnuiți să lucreze 10 ore pe zi, inclusiv sâmbăta. Același program de lucru îl au, de cele mai multe ori, inclusiv în România.

În general, lucrătorii din Asia sunt persoane oneste care vin în România să muncească și să câștige bani pentru întreținerea familiilor lor din țara de origine. Ei nu refuză orele suplimentare de muncă și sunt conștienți de faptul că depind de locul lor de muncă de aici.

Dezavantajele angajării imigranților

Cu toate că avantajele angajării imigranților sunt incontestabile și depășesc în mod cert dezavantajele, nu toți antreprenorii sunt dispuși să își asume procedura angajării imigranților.

În primul rând menționăm durata acestui proces. Astfel, din momentul selectării persoanei pe care o consideră potrivită până la momentul în care va lucra efectiv vor trece, în medie, 3 luni pentru obținerea avizului de muncă. După obținerea avizului de muncă este necesară obținerea vizei de către viitorul angajat caz în care sunt necesare aprox. 3-6 luni în funcție de țara sa de origine.

De la caz la caz, antreprenorul va suporta costurile privind procedurile legale de aducere a imigrantului în România. Aici enumerăm în primul rând obținerea avizului de muncă pe care societatea îl va obține, taxele aferente, comisioanele agenției de plasare a forței de muncă, costurile cu acomodarea acestuia în România etc.

În practică există numeroase agenții de plasare a forței de muncă care oferă acest serviciu în schimbul unei sume fixe de ordinul a câteva sute de euro. Există chiar și agenții care nu percep niciun fel de comision angajatorului pentru acest tip de servicii. De cele mai multe ori în aceste cazuri are loc o selecție precară a viitorului angajat lucru ce poate face ca persoana venită să nu corespundă locului de muncă.

Imigranții, deși sunt muncitori dedicați, nu sunt angajați foarte ieftini raportat la nivelul salarial existent în România. Pentru a angaja un imigrant este necesar ca acesta să fie plătit cel puțin cu salariul minim pe economie dacă este necalificat, respectiv minimum 500-550 euro net dacă este calificat. Pe lângă acest salariu este recomandat ca antreprenorul să îi asigure acestuia cazare și mâncare (sau o sumă fixă lunară de minimum 400 de lei de multe ori aceasta echivalându-se cu bonurile de masă primite).

Deși imigranții sunt dispuși sa lucreze mai multe de 40 de ore pe săptămână, antreprenorii trebuie să aibă în vedere dispozițiile Codului Muncii care prevăd că, de regulă, o persoană nu poate lucra mai mult de 48 de ore pe săptămână la un angajator. Această dispoziție se aplică în aceeași măsură și contractelor de muncă încheiate cu imigranții.

Astfel, antreprenorii trebuie să acorde o importanță deosebită tuturor prevederilor legale deoarece au existat cazuri în care imigranții au acționat în judecată angajatorii români pentru nerespectarea dispozițiilor Codului muncii și au avut câștig de cauză.

În unele cazuri, excepționale, imigranții nu își respectă obligațiile și odată ajunși în România pleacă în alte țări din Vestul Europei pentru salariile mai mari. În acest caz antreprenorul poate rămâne cu un prejudiciu dacă nu a prevăzut în mod corespunzător detaliile acestor circumstanțe cu agenția de plasare a forței de muncă.

Totodată, antreprenorul trebuie să fie diligent în relația cu Inspectoratul de Imigrări deoarece poate fi susceptibil de amenzi în cazul în care nu își îndeplinește obligațiile.

Ulterior angajării antreprenorul trebuie să asigure imigrantului inclusiv transportul acestuia la locul de muncă și să aibă în vedere dispozițiile Ordonanței nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României.

Procedura angajării imigranților

Pentru ca un imigrant din afara Uniunii Europene să poată fi angajat în România este necesară parcurgerea mai multor etape și anume obținerea:

• Avizului de muncă
• Vizei de ședere
• Permisului de ședere

Avizul de muncă:

• Se obține de către angajator exclusiv pentru persoana pe care dorește să o angajeze.
• Pentru eliberarea acestuia se depune un dosar cu documente la Inspectoratul de Imigrări, atât din partea angajatorului, cât și a viitorului angajat.
• Se emite doar dacă angajatorul dovedește că a depus diligenţe pentru ocuparea locului de muncă vacant de către un cetăţean român, de către un cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, de către un cetăţean al Confederaţiei Elveţiene sau de către un străin titular al dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României.
• Termenul legal de eliberare este de 30 de la data înregistrării fizice a dosarului la Inspectoratul de Imigrări; de multe ori acest termen este depășit, mai ales în cazurile în care dosarul nu este depus complet și realizat riguros.
• În baza avizului de muncă imigrantul va putea obține viza de la consulatul din țara sa.

Viza de ședere:

• Se obține de către imigrant.
• În practică, durata de obținere a vizei în țările asiatice este în medie de 3-6 luni.
• După obținerea vizei imigrantul poate veni în România pentru semnarea contractului de muncă.

Permisul de ședere:

• Se obține de imigrant, asistat de către angajator, în termen de 3 luni de la acordarea vizei.
• Este necesară depunerea unui dosar cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea dreptului de ședere acordat de viză imigrantului.
• Are o durată de valabilitate egală cu durata contractului de munca încheiat de imigrant cu angajatorul român, dar nu mai mare de 1 an.

Procedura de angajare a unui imigrant poate fi considerată dificilă și se întinde pe parcursul a mai multe luni. De asemenea, trebuie acordată atenție sporită fiecărui detaliu, mai ales dacă societatea se află la obținerea primului aviz de muncă.

Acest lucru este imperios necesar deoarece odată refuzat un aviz de muncă de către Inspectoratul de Imigrări acest lucru va intra în istoricul societății și astfel poate fi compromisă orice șansă a acesteia de a mai obține pe viitor un asemenea document.

Demersul necesită supervizare atentă și este recomandat a fi realizat de un profesionist încă de la selecția lucrătorilor și până la încetarea contractului de muncă cu imigrantul.

Cabinetul nostru de avocatură vine în ajutorul antreprenorilor care doresc angajarea străinilor. În acest sens, oferim servicii complete clienților noștri prin care îi scutim de toată birocrația acestei proceduri și le oferim sprijin pe toată durata colaborării acestuia cu imigrantul ce urmează a fi angajat.

Îți dorești să trăiești într-o țară minunată fără a face investiții majore? Spania este acum alegerea perfectă, oferind rezidență fără investiții!

De ce să alegi Spania?

• Climat minunat și peisaje de vis
• Costuri de trai accesibile
• Comunitate vibrantă de nomazi digitali și investitori

Dacă trăiești din investiții sau afaceri și nu trebuie să muncești zi de zi, Spania te așteaptă cu brațele deschise! Nu rata șansa de a te bucura de un stil de viață relaxat și plin de oportunități.

Schimbă-ți viața acum și alege Spania ca noua ta casă!

#NomaziDigitali #Spania #RezidențăFărăInvestiții #Investitori #StilDeViațăRelaxat

Conform art. 28 din HG nr. 25 din 26 august 2014, angajatorii pot depune solicitările de eliberare a avizelor de angajare/detașare în muncă la oricare dintre formațiunile teritoriale de imigrări.

Acest lucru înseamnă că nu va fi competent doar inspectoratul de imigrări în a cărei rază de competență își are sediul angajatorul, ci solicitarea va putea fi depusă la orice formațiune teritorială de imigrări din orice județ.

Cesiunea părților sociale în cadrul unei societăți poate fi făcută prin două modalități:

I. Prin majorarea capitalului social al firmei
II. Prin transferul părților sociale ale unui asociat către o altă persoană.

Prima modalitate este considerată varianta mai rapidă prin care o persoană poate intra în acționariatul unei societăți și durează câteva zile.
A doua variantă, care presupune transferul părților sociale, durează aproape 60 de zile, deoarece hotărârea AGA sau decizia asociatului unic trebuie să respecte termenul de publicitate de 30 zile în Monitorul Oficial.

I. Cesiunea prin majorarea capitalului social al firmei

Intrarea unui asociat nou în firmă poate fi făcută prin majorarea capitalului social al societății. De exemplu, dacă asociatul unic dorește să cesioneze 95% din părțile sale sociale către o altă persoană, aceasta din urmă va trebui să majoreze capitalul social al firmei cu 3.800 de lei (în ipoteza unui capital social inițial de 200 lei).

1. Cât durează cooptarea unui nou asociat prin procedura de majorare a capitalului social?

Procedura la Registrul Comerțului durează aproximativ 3 zile dacă toate actele sunt depuse corect și complet. În cazul în care, la verificare, se constată că dosarul nu este întocmit corespunzător, procedura va fi amânată până la suplinirea lipsurilor.

2. Cum are loc procedura de majorare a capitalului social?

Majorarea capitalului social se face la Oficiul Registrului Comerțului din raza căreia se află sediul social al societății.
Procedura poate fi urmată atât online, cât și fizic, prin depunerea dosarului complet și corect întocmit pe site-ul https://portal.onrc.ro sau la sediul Registrului Comerțului. Pentru orice neconcordanță în întocmirea actelor, procedura va fi amânată până la remedierea erorilor.

Pentru depunerea dosarului online este necesară crearea unui cont de utilizator și deținerea unei semnături electronice eliberată de un furnizor de servicii de certificare acreditat de Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională.

3. Ce documente trebuie să conțină dosarul depus la Oficiul Registrului Comerțului pentru majorarea capitalului social?

a) Cererea de înregistrare (original). Formularul poate fi descărcat de pe site-ul www.onrc.ro.
b) Actul modificator al actului constitutiv în original (hotărârea adunării generale a asociaților/decizia asociatului unic sau actul adițional la actul constitutiv). În cazul în care actul modificator este un act adițional în formă autentică, nu se va mai depune și hotărârea adunării generale în baza căreia acesta a fost încheiat.
La dosar se va atașa și contorul de cuvinte al actului modificator, în funcție de care se va stabili tariful de publicare în Monitorul Oficial; lipsa acestuia amână procedura și duce la întoarcerea dosarului către depunător.
c) Dovezile privind efectuarea vărsămintelor aporturilor la capitalul social.
d) Actul constitutiv actualizat. Acesta va cuprinde modificările prevăzute în actul modificator.
e) Dovada privind plata tarifului legal de publicare în Monitorul Oficial, Partea a IV-a.

II. Cesiunea (transmiterea) părților sociale ale unui asociat către o altă persoană

Transmiterea părților sociale se poate face către o persoană din afara firmei (procedură ce presupune două etape la Registrul Comerțului) sau către un alt asociat din cadrul aceleiași firme (în acest caz procedura presupune o singură etapă la Registrul Comerțului).

Transmiterea părților sociale către o persoană din afara firmei

1. Cât durează procedura de cesiune a părților sociale către o persoană din afara firmei?

Procedura la Registrul Comerțului durează 3 zile dacă toate actele sunt depuse corect și complet. În cazul în care, la verificare, se constată că dosarul nu este întocmit corespunzător, procedura va fi amânată până la suplinirea lipsurilor.

2. Cum are loc procedura de cesiune a părților sociale către o persoană din afara firmei?

Cesiunea părților sociale se face la Oficiul Registrului Comerțului din raza sediului social al societății.
Procedura poate fi urmată atât online, cât și fizic, prin depunerea dosarului complet și corect întocmit pe site-ul https://portal.onrc.ro sau la sediul Registrului Comerțului.

Pentru depunerea dosarului online este necesară crearea unui cont de utilizator și deținerea unei semnături electronice eliberată de un furnizor de servicii de certificare acreditat de Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională.

3. Ce documente trebuie să conțină dosarul depus la Oficiul Registrului Comerțului pentru cesiunea părților sociale?

a) Cererea de depunere și menționare acte (original). Formularul poate fi descărcat de pe site-ul www.onrc.ro.
b) Actul modificator al actului constitutiv în original (hotărârea adunării generale a asociaților/decizia asociatului unic sau actul adițional la actul constitutiv).
c) Actul constitutiv actualizat. Acesta va cuprinde modificările prevăzute în actul modificator.
d) Contractul de cesiune, în original. Dacă actul modificator conține toate clauzele referitoare la drepturile și obligațiile cedentului și cesionarului și a fost semnat de aceștia, contractul de cesiune nu mai este necesar.
e) Copii certificate de pe actele de identitate ale persoanelor fizice și, după caz, de pe certificatele de înregistrare ale persoanelor juridice care dobândesc calitatea de asociați.
f) Dovada privind plata tarifului legal de publicare în Monitorul Oficial, Partea a IV-a.

Transmiterea părților sociale către un alt asociat din firmă

1. Cât durează procedura de cesiune a părților sociale către un alt asociat din firmă?

Procedura la Registrul Comerțului durează 3 zile dacă toate actele sunt depuse corect și complet. În cazul în care, la verificare, se constată că dosarul nu este întocmit corespunzător, procedura va fi amânată până la suplinirea lipsurilor.

2. Cum are loc procedura de cesiune a părților sociale către un alt asociat din firmă?

Cesiunea părților sociale se face la Oficiul Registrului Comerțului din raza sediului social al societății.
Procedura poate fi urmată atât online, cât și fizic, prin depunerea dosarului complet și corect întocmit pe site-ul https://portal.onrc.ro sau la sediul Registrului Comerțului.

Pentru depunerea dosarului online este necesară crearea unui cont de utilizator și deținerea unei semnături electronice eliberată de un furnizor de servicii de certificare acreditat de Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională.

Regulamentul BNR nr. 6/2018 pentru modificarea și completarea Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 17/2012 privind unele condiții de creditare

De la începutul anului, Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 17/2012 privind unele condiții de creditare a fost modificat.

Dacă până acum împrumutătorii puteau utiliza în activitatea de creditare a persoanelor fizice nivelurile pentru gradul total de îndatorare stabilite și fundamentate în cadrul reglementărilor proprii, de la întâi ianuarie, conform modificărilor aduse acestui act prin Regulamentul nr. 6/2018 emis de BNR la sfârșitul anului trecut, aceștia sunt obligați ca la acordarea unui credit, să stabilească un nivelul maxim al gradului total de îndatorare al împrumutatului persoană fizică care să nu depășească 40%.

Gradul total de îndatorare este un indicator ce reflectă îndatorarea totală a unui debitor și se stabilește ca pondere a obligațiilor lunare totale de plată decurgând din credite sau alte finanțări rambursabile în veniturile nete lunare luate în considerare, respectiv veniturile din care s-au dedus obligațiile fiscale.

BNR stabilește și o excepție de la această regulă impusă băncilor și IFN-urilor, respectiv în cazul persoanelor care nu dețin și nu au deținut în proprietate niciun imobil cu destinație locativă, la acordarea primului credit pentru investiții imobiliare contractat în scopul achiziționării unui imobil ce urmează să fie locuit de debitor, nivelul maxim al gradului total de îndatorare nu poate depăși 45% veniturile nete lunare ale persoanei fizice care solicită un credit.

https://localhost/gabriel/bnr-plafoneaza-nivelul-maxim-al-gradului-total-de-indatorare/

Legea nr. 192/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat

Începând de astăzi intră în vigoare prevederile Legii nr. 192/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.

Modificările legislative înăspresc condițiile de acordare a ajutorului social în sensul că simplul refuz al unui loc de muncă oferit sau refuzul de a participa la serviciile pentru stimularea ocupării forței de muncă și de formare profesională oferite de agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă atrage încetarea dreptului la ajutorul social, până în prezent asistații social putând refuza în mod repetat un loc de muncă, fără a pierde dreptul la ajutorul social.

Totodată, în scopul valorificării forței de muncă locale, pentru prima dată se introduce obligația primarilor de a întocmi „planul de activități sezoniere pe baza solicitărilor primite de la persoane juridice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale care au nevoie de forță de muncă și funcționează pe raza unității administrativ-teritoriale”, aceștia devenind beneficiari de lucrări.

Refuzul repetat de două ori al persoanelor apte de muncă din familiile beneficiare de ajutor social de a efectua aceste activități sezoniere conduce la încetarea dreptului.

Remunerarea activităților sezoniere astfel desfășurate, se stabilește prin negociere directă între beneficiarul de lucrări și persoana care prestează activitatea, în condițiile Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

https://localhost/gabriel/venitul-minim-garantat/

Decizia nr. 34 din 17 iunie: Înalta Curte a admis sesizarea Tribunalului Mureș și a stabilit că, în cazul în care au fost solicitate cheltuieli de judecată în prima instanță, dar nu s-a făcut dovada achitării lor până la închiderea dezbaterilor, această dovadă poate fi prezentată în apel.

Conform dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, această decizie este obligatorie.

Detalii cheie:
– Dosar: 18/289/2022
– Articole relevante: art. 452 și art. 470 din Codul de procedură civilă
– Decizie precedentă: Decizia nr. 9 din 30 martie 2020

Implicații: Dovada achitării cheltuielilor de judecată poate fi adusă în apel, oferind o șansă suplimentară celor care nu au reușit să prezinte aceste dovezi în prima instanță.

Da, străinii care au dreptul de ședere temporară pentru scopuri de studiu pot să lucreze în România fără a avea nevoie de un aviz de muncă. Cu toate acestea, ei pot încheia doar contracte individuale de muncă cu timp parțial, care să nu depășească 4 ore pe zi.

Chiar dacă ești acuzat de trafic de droguri se poate o obține o pedeapsă mai blândă, neprivativă de libertate sau chiar achitarea.

Sentința nr. 85/2017 a Tribunalului Prahova face referire la un caz penal în care mai mulți inculpați au fost acuzați de infracțiuni legate de droguri. Procurorii au trimis în judecată mai mulți indivizi, inclusiv pe inculpata AA pentru diferite infracțiuni legate de droguri. Inculpații au fost acuzați de trafic și deținere ilegală de droguri.

În urma procesului, instanța a ajuns la concluzia că inculpata AA nu a putut fi condamnată pentru deținerea ilegală de droguri în scop personal, deoarece nu s-a putut dovedi că ea deținea droguri la domiciliul său sau asupra sa. Nu au fost găsite dovezi concludente care să ateste că ea avea în posesie substanțe interzise în vederea consumului propriu.

În consecință, instanța a achitat inculpata AA de acuzațiile care i-au fost aduse. Sentința a luat în considerare faptul că pentru a dovedi infracțiunea de deținere ilegală de droguri, este necesară existența unor probe solide care să demonstreze că persoana a avut substanțele respective în posesie pentru o perioadă semnificativă de timp. De asemenea, lipsa de probe concrete și lipsa de substanțe interzise găsite asupra inculpatei au contribuit la decizia de achitare.

Legislația României nu reglementează concubinajul, acesta fiind privit ca o stare de fapt, care nu crează drepturi și obligații similare căsătoriei.